Recunosc, în fața cititorilor mei, că am avut mare încredere în Klaus Iohannis. România chiar avea nevoie de capul unui „neamț”. Când papagalul plagiator Victor Ponta pierdea lamentabil alegerile prezidențiale, iar Iohannis s-a instalat în Deal, la Cotroceni, am jubilat și am scris că ne-a pus Dumnezeu mâna-n cap. Istoria glorioasă a patriei române, cea începând cu instalarea lui Carol I și, ulterior, cu făurirea României moderne, prin celebra familie a Brătienilor, părea să se repete auroral și benefic pentru un popor ținut atât de mult în cușcă de comuniști, până în Decembrie 1989, și de urmașii acestora, după Decembrie 1989…
Din păcate, prezidentul nostru, balcanic până-n măduva oaselor și dedulcit la dedesubturile serviciilor securistice mioritice, n-a reușit, după aproape șapte ani de domnie fanariotă, decât două lucruri, unul fundamental și altul de operetă: anume acel magistral discurs, cu cei doi „”elefanți” aflați în sală, susținut în Guvernul României, alături de micuțul șobolan rozaliu, adică de premierul Grindeanu, care se făcuse mic-mic de tot, și apoi faza ridicolă cu pardesiul trântit pe capota limuzinei prezidențiale…
De atunci, am tot așteptat… Am așteptat, îngăduitor, proiectul aceluiași pseudo-neamț, „România educată”. Fiasco, pe toate liniile… Un proiect citit prost de președinte și „tradus” și mai prost de Cîmpeanu, acest profesor mediocru și obedient, care a legiferat plagiatul în „patria noastră bună, populară și română”. Am citit fragmente din ,,marele” proiect prezidențial ,,România educată”. Exprimări prolixe, virgule între subiect și predicat, ambiguități și… turcanisme… Sorin Cîmpeanu – absolut depășit. D-l ministru, acest pesedist banal și solemn, un liberal vopsit, spune că nu el decide, ci pune doar părțile față în față… Adică, joacă rolul testiculelor în actul sexual… Participă, dar nu intră. Iohannis, în schimb, intră…Adânc! Până-n prăsele… Edificator pasajul de mai jos… „Asumpția ontologică a strategiei abductive s-a bazat pe ideea consacrată că realitatea socială este o construcție a actorilor sociali.” (D-l Klaus Iohannis, pagina 9 din proiectul „România educată”)
După ce a revenit din concediul în care-l programase chiriașul de la Cotroceni, virusul ucigaș a început să ucidă români, ajungând până la 500 de capete pe zi… Iar Iohannis, în disprețul și micimea lui solemne, ne anunță triumfal că, de luni încolo, „guvernul meu” va începe lupta cu pandemia. Până luni, mai pot muri peste 2000 de români, că nu-i bai… Acest președinte sinistru poate fi asemuit cu Caftangiù, personaj odios din romanul „Adio, Europa”, semnat de I. D. Sîrbu, acel secretar de partid, care, îmbătat de alcool și de putere, striga în gura mare. „Trăiască toți cei care-au murit!”
Între timp, teamă mi-este ca nu cumva să se repete accidentul aviatic din proximitatea Ambasadei Sovietice de la București, când un elicopter american s-a lovit de nivelul de trai al românilor ridicat prea sus de acest nimeni – Florin Cîțu!
Dumitru Sîrghie
