Nici nu trecuse Valentine’s day, că tinerii noștri se și gândeau la autohtonul Dragobete, unde și în ce fel să petreacă, să se bucure de o nouă ocazie de a se distra. Românii au fost relaxați, bucurându-se, mai ales, de apropierea ridicării restricțiilor cauzate de pandemie. Mulți au făcut glume pe seama deplasării unor efective militare din Rusia spre Ucraina și, cu cât numărul acestora creștea, nici civilii, nici chiar militarii nu au crezut, că se va ajunge la declanșarea unui război.
Mai mult de atât, chiar într-o țară la frontierele României.
În zorii zilei de 24 februarie, buna dispoziție, dată de sărbătorirea Dragobetelui la români, a fost brusc umbrită, de anunțurile agențiilor de știri, că Ucraina a fost invadată de armata rusă.
Tinerii ucraineni s-au trezit uluiți de ceea ce se întâmpla. Suntem în secolul XXI și auziseră despre război numai de la bunicii lor, din filme și din cărți. Nimeni nu și-a imaginat că va ajunge să trăiască asemenea clipe cutremurătoare ale unui război real. De la o oră la alta, sunau sirene de avertizare și apăreau dimensiunile dezastrului: avioane de luptă, bombe, tancuri, soldați parașutați, orașe asediate și ocupate…mari pagube materiale și pierderi de vieți omenești.
După zeci de ani, pacea în Europa a fost tulburată…Din păcate, este începutul unui război incredibil de zguduitor, sub multiple aspecte…Nimeni nu poate ști cât va dura și nici ce va urma…
Sunt numai ipoteze, opinii diverse, iar noi, ca cetățeni ai unei țări vecine, fie civili, fie militari, urmărim, cu îngrijorare și neputincioși, derularea războiului inopinat…
Convoaie de refugiați disperați și-au părăsit agoniselile de-o viață, plecând din calea războiului numai cu câte un troler, unii, chiar pe jos, cu copii de mână sau în brațe. Trec frontierele în Republica Moldova și în România, majoritatea dintre ei, neștiind unde vor merge și cum vor trăi mai departe…
Ștefania MARINEANU
