UN INCIDENT ABSURD, TIPIC PENTRU… ROMÂNICA

În ziua de 13 noiembrie a. c., am avut o experiență oribilă cu niște asistente și un medic stagiar. Pentru o consultație la Gastroenterologie, am încercat să mă programez telefonic, așa cum fac la cabinetele medicale din Policlinica Nord (Gastroenterologia se află la Maternitate). Mi s-a răspuns că nu se poate așa, trebuie să mă prezint personal. Am încercat să-i explic asistentei care mi-a răspuns (la interior 3428, unde anterior, timp de o oră, nu mi-a răspuns nimeni!) că sunt persoană cu dizabilitate neurologică gravă și că mă deplasez foarte greu, având dureri foarte mari, dar ea mi-a închis telefonul în nas! Figura asta s-a mai repetat de încă două ori!

Furios mi-am luat scuterul electric (cu riscul de a rămâne fără curent, distanța până la Maternitate fiind destul de mare, dar și de a face un accident, fiind, cum am spus, foarte furios) și cadrul de mers cu ajutorul cărora mă deplasez și m-am dus să mă programez că așa a vrut o bembelucă de asistentă. Am pătruns cu scuterul în interior și am ajuns în fața cabinetului cu pricina. Ușa era deschisă și înăuntru erau două asistente și o infirmieră. Stând pe scuter, am anunțat că doresc o programare. Cele două asistente s-au făcut că… plouă! Am strigat la ele foarte tare, mai exact am urlat din cauza surescitării, și în sfârșit una dintre asistente a catadixit să vină la mine.

Am întrebat-o de ce mi-a închis telefonul în nas, este drept – tot cu voce tare, iar ea mi-a răspuns că n-a fost ea aceea. I-am cerut să mă programeze,  dar, ce să vezi – mi s-a refuzat programarea pe motiv că d-na dr. Nadia Ignat este în concediu! I-am răspuns acelei asistente că știam că este în concediu, dar și că vine lunea viitoare, adică pe 19 noiembrie. Mi-a cerut apoi tot felul de documente cu speranța evidentă că nu voi avea unul ca să poată să mă trimită la plimbare. Ghinionul ei – i le-am prezentat pe toate! Tot n-a vrut să mă programeze! Ei, și atunci am explodat făcând un scandal monstru.

La un moment dat, a apărut acolo și un medic tânăr, stagiar – am bănuit eu, care crezându-mă și retardat mintal, mi-a vorbit extrem de urât, cerându-mi să tac din gură. După un schimb dur de replici cu el, mocofanul a sunat la Poliție să vină să mă salte și mi-a zis că trebuie să rămân pe loc până vine un echipaj acolo. Eu l-am întrebat cine mama dracului se crede el ca să mă poată reține? Dacă s-ar fi pus în calea scuterului meu, eram hotărât să dau peste el! În sfârșit, am plecat și mai furios decât venisem, iar mocofanul acela de medic a alergat ca nebunul înaintea mea la poartă. Ajuns acolo portarul mi-a pus bariera și mi-a cerut buletinul. I l-am dat. S-a dus în ghereta lui și se tot moșmondea să-mi scrie datele, evident, cu intenția de a mă reține acolo până vine Poliția, așa cum îi ceruse medicul acela cretin.

Înfuriat și mai mult, urlu la mocofan: „Băi, idiotule, tu știi să scrii? Vino și dă-mi buletinul că dacă nu te-a luat mama dracului!”. În fine, mocofanul vine lângă mine și începe să mă interogheze mai ceva ca Securitatea înainte de 1990 (pentru cine nu știe, precizez că în anul I de facultate chiar am fost anchetat de Securitate!), punându-mi tot felul de întrebări idioate cu intenția evidentă de a mă reține cât mai mult pe loc. Redau doar una, ca exemplu: că să-i arăt eu lui unde am pe buletin mutația pe Râmnicu Vâlcea. I-am răspuns, evident – urlând: „Băi idiotule, locuiesc în Râmnic de 41 de ani, uită-te dracului la adresa de domiciliu, ori nu știi să citești? Deschide dracului bariera că dacă nu intru în ea cu viteză și ce-o fi, o fi!”. Speriat de urletele mele, dobitocul mi-a dat buletinul, a ridicat bariera și am plecat. Vă spun cu mâna pe inimă: nici nu știu cum am ajuns la… trecerea pe sub calea ferată de la Hervil (ce-oi fi căutat acolo, nu știu?!), deși eu rețin că am trecut pe sub podul de peste Olt, mă și mir că m-au ținut bateriile atâta drum (locuiesc pe strada Independenței) și că nu am făcut un accident!

Ajuns acasă, fiindcă mă așteptam (și mă aștept în continuare!) la o amendă grasă din partea onor Poliției vâlcene, am reclamat tot incidentul și am trimis textul prin E-mail inspectorului șef al IJP și, spre știință, l-am trimis directorului SJU Vâlcea și doamnei dr. Nadia Ignat, șefa Secției Gastroenterologie. La sfârșit l-am rugat să nu mă amendeze, ci să mă bage direct în pușcărie pe viață, fiindcă în țara asta este posibil orice!

Pentru că textul trimis la IJP Vâlcea mi-a permis un număr limitat de caractere, în cel trimis directorului SJU am mai făcut precizarea că am o fiică, medic rezident gastroenterolog la Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie Cluj Napoca (mâine, 15 noiembrie, are examenul final, pentru că a întrerupt rezidențiatul de două ori, dăruindu-mi doi nepoți superbi – fată și băiat) și că, dacă aș ști că se poartă cu bolnavii așa cum s-au purtat cu mine asistentele acelea și, mai ales, cretinul acela de medic stagiar, din acel moment eu voi considera că nu mai am o fiică! Tocmai de aceea vă invit să vizionați filmul de la link-ul de mai jos, o comedie absurdă la fel cum este și viața socială din țara noastră, care, statistic vorbind, este una de lichele și de secături, excepțiile, mult prea puține pentru a schimba ceva, nefăcând decât să confirme regula! Cea mai bună dovadă în acest sens este tocmai halul în care a fost adusă! Și a fost adusă aici fix cu concursul nostru de popor mioritic, care nu știe decât să se vaicăre! Mai mult, avem niște defecte de caracter îngrozitoare, pe care eu le consider ca fiind chiar congenitale (vorbesc în cunoștință de cauză!), „este o înfricoșătoare epidemie de meningită morală: vârful – bolnav de sifilis, temelia de pelagră” (Octavian Goga) iar ”aflatul în treabă este metodă de lucru la români!” (Petre Țuțea). „Trăiască poporul nostru! Ăla rău și leneș!” – se strigă de câteva ori în filmul de mai jos. Și pe bună dreptate!

https://www.youtube.com/watch?v=pTzWuTywuwo

Marian Pătrașcu