Un adevărat eveniment editorial îl reprezintă romanul inedit „Păcătoasa” de Pan. M. Vizirescu (1903 – 2000), Editura „Arena Artelor” – Slatina, autorul fiind socotit ca ultimul gândirist, condamnat în procesul ziariștilor din 1945. Cartea de peste 500 de pagini a apărut prin grija scriitorului și jurnalistului Dumitru Sîrghie, care a primit manuscrisul de sertar din partea urmașilor lui Vizirescu.
Romanul a fost scris în anii ’50, deci, în obsedantul deceniu, când nu se scria așa ceva și nici nu putea visa autorul la publicarea lui vreodată. De altfel, romanul a fost scris cu maximă discreție și într-o recluziune de călugăr. Pentru că acțiunea amplei narațiuni se petrece în timpul lui Iisus, la răscrucea celor două lumi, a Vechiului și Noului Testament, cu lupta dintre rigidele concepții, și acestea deformate de farisei, dinainte de nașterea Mântuitorului, și pildele înțelepte și înnoitoare ale acestuia.
„Păcătoasa” este Iudita cea mult iubitoare, cea propusă spre lapidare și care e salvată de Iisus, cu replica nemuritoare: „Să ridice piatra cel ce este nevinovat!” E salvată nu doar de la moartea fizică, dar îi este salvat și sufletul, ea devenind dintr-o păcătoasă prostituată, o femeie virtuoasă și o mironosiță.
Dar, dincolo de personajul acesta feminin, personaj complex, romanul urmă-rește viața lui Iisus, de la apariția lui, ca Mântuitor, până la Răstignire. Am putea vorbi de o adevărată Evanghelie, după Pan. M. Vizirescu.
Prefața este semnată de cunoscutul istoric Nicolae Scurtu, iar postfața de Dumitru Sîrghie. Aici, am făcut, încadrându-ne în formatul rubricii, o succintă prezentare, dar romanul merită un eseu amplu, poate chiar un studiu.
S-a spus că literatura de sertar, de care s-a vorbit imediat după revoluție, a fost doar o poveste nemuritoare, că, în afară de Nicolae Steinhardt și I. D. Sîrbu, n-au prea existat autori care au scris pentru sertar. Iată că romanul „Păcătoasa” vine să contrazică această aserțiune.
Dumitru Augustin Doman
(Argeșul, anul CXLV, nr. 9046, marți-joi, 23-25 august 2022)
