Constantin Lupeanu s-a născut la 4 august 1941, în comuna Murgași, județul Dolj. Scriitor, traducător de excepție din limba lui Confucius, sinolog de excepție și diplomat de carieră. A fost ambasador al României în China și președinte fondator al Asociației de Prietenie pentru Schimburi Economice România-China și al Asociației de Prietenie România-Vietnam. Are o activitate literară vastă, Excelența Sa semnând patru romane, alte patru cărți de literatură eseistică, precum și traducând, alături de soția sa, poeta Mira Lupeanu, zeci de romane, cărți și volume de poezie, de nuvele, de filosofie, o culegere de poezie populară și cultă, întocmită de Confucius, apoi textele fundamentale ale taoismului și confucianismului etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1978. A obținut diferite premii, distincții și diplome, printre care amintim: Premiul pentru Merite Speciale, la cea de-a Zecea Ediție a Târgului de Carte de la Beijing, fiind primul sinolog român premiat de chinezi, Meritul Cultural – 1985, Ordinul pentru Merit în Grad de Ofițer – 2000, Premiul pentru Diplomație Culturală – 2005. Este apropiat de rapsodul nostru popular Ion Crețeanu, cel care a dus cântecul de vatră și doinele românilor pe meridianele lumii, inclusiv în China, olteanul nostru fiind invitat acolo de însuși ambasadorul Constantin Lupeanu și Institutul Cultural Român.
Mulțumim domnului ambasador pentru generozitatea domniei sale de a ne răspunde la câteva întrebări, precum și pentru promisiunea de a fi, în continuare, colaboratorul Liniei Întâi, fapt care ne onorează foarte mult.
POATE CĂ AM AVEA NEVOIE DE NIȘTE CONDUCĂTORI DE VALOARE, ASEMENEA LUI BUREBISTA
„Între cer și pământ”, printre alte minuni ale lumii, se află și Neamul Românesc. Excelență, având în vedere aceste curente globaliste care înăbușă specificul național al popoarelor, credeți că noi românii mai avem dreptul să vorbim despre patriotism și dragoste de neam și țară?
Întrebare grea, pe marginea căreia se vor scrie tomuri, se va polemiza! Eu înțeleg că omenirea pășește într-o nouă eră. Noile timpuri sunt creionate de evoluția tehnicii. De aceea, fie ea bună, rea, cred nu se poate da înapoi și nici măcar nimeni n-ar putea frâna această evoluție. În Antichitate, oamenii au cunoscut mai multe epoci: Epoca Pietrei ( împărțită, după cum se știe în paleolitic, mezolitic și neolitic), Epoca Bronzului și Epoca Fierului.
Întotdeauna, epoca nouă a înghițit-o pe cea veche. Eu nu sunt istoric, dar Epoca Modernă ar desemna Secolul 21, unde tehnica este copleșitor diferită de cea de până acum. Pornind de aici, nici relațiile sociale nu pot să înghețe, se conturează un om universal. Patriotismul și dragostea de neam, cum elegant vă exprimați dvs., vor continua să existe și vom fi martorii unei renașteri spirituale, vom fi noi înșine parte a iluminării morale a societății. Patriotism înseamnă iubire. Este un sentiment firesc de iubire, care există în inima noastră și eu nu văd cum ar putea pieri. Nu numai la noi. Toate popoarele au patriotism. Toate națiunile tind spre coeziune. Ce va fi este greu de ghicit. Probabil că se dorește ștergerea barierelor de tot felul și va fi – totodată – prețuit omul, indiferent de origine, de culoarea pielii, de statut social etc. Iubirea propovăduită de Iisus a câștigat omenirea tot prin universalitate, nu?
Ca scriitor, sinolog, ambasador, deci, diplomat de carieră, ați sondat hotărâtor în „Lacul adânc” al spiritualității chineze. Vă rugăm să încercați, pe scurt, o definiție a acestui popor măreț, fără a face neapărat o referire la sistemul comunist care dăinuie în acest „leagăn de respirație”, ca s-o citez pe câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură, românca de origine germană, Herta Müller…
La solicitarea unei edituri chineze, „Zhong Yi” din Beijing, am scris și am publicat cartea „Toți oamenii sunt frați”; ediția chineză de 472 de pagini a apărut în August 2019, iar ediția în limba română, 424 de pagini, a fost tipărită de Editura și Tipografia „Rawex Coms”, din București, Noiembrie 2019. Cartea se mai găsește, iar ea cuprinde o prezentare enciclopedică a lumii chineze, fragmente de istorie, fapte de ieri și de azi, impresii, meditații despre cultura covârșitoare a acestui popor. Oamenii sunt la fel ca noi, buni, blânzi, primitori. Dacă olteanul nostru, potrivit cântecului, își dă haina celui care îi face bine, la fel chinezul îți este prieten devotat pe veci, în cazul în care îl respecți și te porți cu el în mod civilizat, omenos. De aceea am optat pentru tilul „Toți oamenii sunt frați”. Pentru a fi mai aproape de rostul întrebării Dv., dragă Domnule Dumitru Sârghie, transcriu aici o definire a chinezului pe care am inclus-o în această carte:
„În eseul „My country and my people”, cărturarul Lin Yutang avansa un sumum al caracteristicilor rasei chineze. Le notăm și noi, cu credința, că, deși aceste definiții suferă, evident, de subiectivism, ele vor interesa în egală măsură și astăzi, la mai bine de șase decenii de la momentul formulării lor: Înțelepciune (care taie respirația), simplitate, dragoste de natură, răbdare (până la morbida tolerare a răului), indiferență, pungășie, fecunditate (virtute rasială, dar viciu individual), spirit întreprinzător, cumpătare, iubire pentru viața de familie, pacifism (viciul poltroneriei), mulțumire de sine, umor, conservatorism (sinonim cu încetineala și cu trândăvia), senzualitate, cinste (pentru că, în toată lumea asta, țăranii sunt cinstiți). Câteva sunt mai degrabă vicii, decât virtuți. Câteva sunt calități neutre. Există atât slăbiciune, cât și tărie.
Dar tocmai această dualitate – adăugăm noi – situează lumea chineză între omenescul teluric, pe care îl trăim cu toții, și sublimul fascinant, la care se ridică numai aleșii, prin comorile de spirit ale civilizației lor.”
Primii „Pași în lumea chineză” i-ați făcut în anul 1975. Aveți o uriașă experiență în înțelegerea sufletului chinezesc, a îndeletnicirilor, culturii, vieții sociale și culturale, istoriei și poziției strategice ale acestei mari națiuni….Ce ar trebui să luăm noi românii de la acest popor fabulos?
Tributar concepției mele că oamenii se aseamănă, eu cred că românii dețin și ei acele atribute necesare, precum ar fi cinstea, seriozitatea, hărnicia etc. Dacă ne uităm în jurul nostru, constatăm că toți românii sunt buni. Poate că am avea nevoie de niște conducători de valoare, asemenea lui Burebista, de exemplu.
Dumitru Sârghie
Continuare în numărul viitor
