Golănia este ultima încercare a lui Victor PONTA de a se salva în fața obligațiilor lui morale și oficiale. Afirmația lui, cea prin care a susținut ritos că „pentru operația doamnei ambasador a Olandei, s-a blocat un etaj al spitalului”, a arătat, dacă mai era nevoie, cât de mârlan este acest băiat crescut sub fustele „pirandei” Ion Iliescu. Și ca să nu existe vreun dubiu asupra proastei lui educații, mitomanul a adăugat că, pentru el, s-ar fi blocat două etaje…
Mai mult, ducându-și ignonimia până la capăt, plagiatorul l-a pus într-o lumină proastă și pe Băniciou, ministrul Sănătății, care – vădit încurcat de mitocănia șefului său – n-a putut decât să îngaime că protecția pacientului în România este foarte bine reglementată, iar managerul unui spital trebuie să asigure tratamente pentru oricine…
După cum se vede, fuga intempestivă de realitate a lui Ponta, taman în Turcia, i-a făcut vizibile toate melicurile sub dominația cărora acesta a trăit și trăiește încă: nimicnicia, lașitatea, lipsa celor șapte ani de acasă, prostia și, mai ales, disprețul față de români și față de camarazii lui din Executiv.
În materie de josnicie, Ponta nu va ajunge niciodată la capăt, până la sfârșitul vieții sale. El s-a născut greșit, cu acest defect greu de corectat…E posibil să-și mai revină din mojicie și să se pocăiască, numai dacă – Doamne Ferește! – va fi nevoit să îndure ambientul insalubru al vreunei celule cu privata sub nas, cu „țambalul” ridicat ziua și coborât noaptea și, colac peste pupăză, cu apa de la chiuvetă plină de parameci, lipitori și – ptiu, drace! – cu bacterii.
Lăcomia procurorului Ponta pentru venituri cel puțin dubioase, precum și comportamentul său suburban, nesăbuința vorbelor sale, etalate în văzul lumii civilizate, pot duce România la faliment. Conștiința lui este în formă de gologan, el flagelând bunul-simț în numele bunului-simț.
Veți spune că și Băsescu a fost la fel. Oare, ne mai încălzește cu ceva această similitudine, dintre cei doi „dihori atei”? În trei ani, cam tot ce rămăsese nefurat de către baronii portocalii s-a scurs în buzunarele baronilor roșii. Mâna nevăzută, dar destul de previzibilă a clientelei lui Ponta, tindea spre răul absolut, dacă Providența nu-l înscăuna pe Iohannis în funcția de președinte.
Talentul nesimțirii lui Ponta și al celor din jurul său, care încă mai cred în întoarcerea fiului risipitor, ca să-i taie boul cel gras, frizează frățietatea mitocăniei native. O semăna el, tovarășul Băsescu, cu Ponta, la mojicie și incultură (pactul lor de coabitare din 2012 fiind un argument în acest sens), dar – la capitolele demnitate și chiar responsabilitate –, nu poți să-i pui pe cei doi alături. Spre deosebire de Băsescu, Ponta suferă de o lipsă ereditară de demnitate, fiind omul iresponsabilității absolute. Sau, cum ar spune Emil Cioran, Ponta este „omul de nimic” ori „tiranul ratat”, care nu se poate ocupa decât de „funcția excretorie a politicii”.
Semnele astrale ne arată, însă, că românii nu se vor mai lăsa trăiți de acest derbedeu… Așa să ne ajute Dumnezeu!
Dumitru Sârghie
Pe vremea cand Ponta era cel mai bun si era garantat 100% de Vanghelie,toata presa slatineana se intrecea in osanale.Cum de a putut cadea asa de jos in sondaje,nu mai departe decat la alegerile din toamna trecuta cand a pierdut 20!!! de procente si atunci nu era nici cu piciorul in gips si nici nu fugise la turci.Daca mai sta mult pe acolo,turcii o sa-l rada in cap si-i face si un mangealak de toata frumusetea.