Pe coapsa ta fină ochii mei adastă,
Inima îmi bate de-atâta noroc,
Plină-i de-nțelesuri privirea ta fastă
Și-n căușul palmei sânul cântă rock.
Ți-a ‘nflorit genunchiul ca un crin de nea
Și-un călcâi obraznic dănțuie sprințar,
Într-un loc anume ‘ți sfârâie o stea
Ochii mei visează dulce și amar…
E-atâta răscoală-n părul tău viril
Și-n sprâncene-o luptă lungă și sublimă,
Unduiosu-ți mijloc pare de copil,
Nările-ți alene poartă drept de stimă.
Doamna mea de taină – frunte fulgerată,
Cu ochi plânși de verde, fără de pereche,
Cu picioare fine, gură vinovată,
Plânge ghiocelul la tine-n ureche…
Și îți râd pe buze petale de mac,
De-atâta iubire umerii te dor,
Subsuori de ambră… Dar, mai bine tac,
Că-mi sparge timpanu’ un ceas deșteptător.
Dumitru Sârghie
ok