Ilie Bolojan recunoaște că votul pentru legea ANI a fost „greu” pentru PNL, fiindcă o regulă schimbată în timpul jocului este „profund imorală și incorectă”. Numai că, în aceeași frază politică, imoralitatea și incorectitudinea devin sacrificii necesare pe altarul „interesului național”.
Aici începe comedia amară a acestei guvernări interimare: ceea ce este imoral pentru principiu devine moral dacă ne cere Bruxelles-ul, ceea ce este incorect pentru cetățean devine corect dacă bifează un jalon. Statul de drept ajunge astfel să semene cu un regulament scris în creion, modificabil după scor și după nevoia de a închide tabela.
Bolojan ori nu are proprietatea cuvintelor, ori este cinic până la a nu-l mai durea nici măcar în partea dorsală de obrazul acestei țări, ori joacă, cu o perseverență remarcabilă, rolul prostului. Iar dacă primele două variante sunt rele, a treia riscă să devină definitivă.
Suntem net împotriva unei guvernări PSD-AUR, în care prostia, putinismul, lăcomia și mangleala sunt politici de stat, justificate (sanchi!), prin invocarea interesului național. Tocmai de aceea refuzăm să acceptăm ca alternativa să fie o guvernare care transformă imoralitatea și incorectitudinea în virtuți administrative, punând la temelie ( să vezi și să nu crezi!) tot „interesul național”.
Un premier demis poate avea opinii. Poate avea explicații. Poate chiar avea justificări juridice. Dar nu poate pune la loc de cinste, în numele României, exact principiile pe care tocmai le declară imorale și incorecte.
Când o țară ajunge să-și apere interesul, încălcând principiile pe care pretinde că le apără, avem o problemă mai gravă decât un jalon ratat: avem o morală publică pusă la mezat.
Iar aceasta, domnule Bolojan, nu mai este reformă. Este arta de a numi virtute ceea ce ai calificat până deunăzi, fără ezitare, imoralitate și incorectitudine!
Dumitru Sîrghie
