Un eveniment cultural de mare însemnătate pentru județul Olt, dar și pentru istoriografia militară românească, s-a desfășurat, joia trecută (24 septembrie), la Centrul Militar din Caracal. Anume lansarea cărții „Caracal – file de istorie militară”, care a văzut lumina tiparului la Editura Hoffman, păstorită de tipograful-fizician Edi Barcan.
Acest volum de excepție a rezultat din truda a foști ofițeri militari în rezervă, după cum urmează: Comandor (r) ing. Ion Marin (coordonator al cărții), col. (r) ing. Gheorghe Bănică, comandor (r) Tudor Nicola și experimentatul col. (r) Nicolae Popescu. Toți cei patru autori au fost purtători ai uniformei militare în toată cariera lor profesională, fiind recunoscuți pentru eforturile domniilor lor de a „releva locurile și oamenii lor, care s-au jertfit pentru îndeplinirea unor idealuri sau pentru binele patriei în care s-au născut”, așa cum subliniază, în prefața cărții, Gl. Mr. (r) prof. univ. dr. Florin Răpan, prezent și domnia-sa la această lansare.
Moderatorul acestei manifestări culturale ai cărei piloni au fost reprezentați de elite militare din Garnizoana Caracal sau de la București, a fost moderată cu înalt profesionalism, de col. (r) dr. Valentin Marin – secretar științific al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST).
La acest eveniment, au participat cadre active sau în rezervă ale Armatei Române, cadre didactice, din școlile Caracalului, intelectuali de toate calibrele și ideologiile, recunoscutul scriitor Paul Aretzu, omul de afaceri și filantropul caracalean Marin Doldurea, sponsorul acestei cărți, Paul Stănescu, președintele Consiliului Județean Olt, deputatul Dan Ciocan, care a promis, la rându-i, o sponsorizare pentru o următoare ediție a acestei lucrări valoroase, politruci locali și versificatori ai Cetății Caracal. A lipsit, din obișnuință, primarul Eduard Ciocăzanu, supranumit cândva „Omul care aduce lumina în Caracal”, domnia-sa neavând vreo treabă cu cei care scriu și lansează cărți, mai ales dacă aceștia provin din Asociația „Fiii și prietenii Caracalului”, al cărei președinte este distinsul doctor în științe, Victor Viorel Vătămanu.
Au vorbit, cu mare rost, despre această carte gl. Mr. (r) prof. univ. dr. Florin Răpan, col. (r) dr. dr. Valentin Marin, dr. Dănuț Ghiță, profesori destoinici, poetul Paul Aretzu, reprezentanți ai Bisericii, oameni din societatea civilă. A fost o seară de neuitat, ce confirmă o zicală mai veche: «La Caracal – cultură, la Slatina – băutură!» Felicitări autorilor, organizatorilor și sponsorilor.
Col.(r) dr. Valentin Marin – secretar științific:
CONSIDER CĂ MAI BINE ÎMI LAS SUFLETUL ACOLO UNDE TREBUIE, ADICĂ LA CARACAL…
„Vreau să vă fac o mărturisire. Indiferent câți autori sunt, indiferent cât de mult scriu ei, chiar dacă sunt numai bărbați, înapoia lor se află, câte o femeie care l-a sprijinit. Vreau să aduc mulțumiri tovarășelor de viață ale celor care au scris această carte. Le mulțumesc celor care sunt prezente, dar și celor care nu sunt prezente și-și fac datoria acasă. Aduc salutul Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnice al Academiei Române, personal al academicianului Dan Berindei, președintele acestei structuri, care are această carte, o citește. De asemenea, am mandatul din partea prim-vicepreședintelui al acestui comitet, d-l dr. Dumitru Morariu, membru corespondent al Academiei Române de a participa la această activitate.
În numele meu, în calitate de secretar științific al acestui comitet și al situației în care mă aflu, aceea de prieten al Asociației Fiii și Prietenii Caracalului, vă fac o mărturisire. Anul trecut, în toamnă, prezentam, la teatru, o carte. Am participat, nu am prezentat-o. Am spus atunci că mi-am lăsat sufletul. Am venit aici să-mi recuperez sufletul, dar având în vedere că s-a realizat o carte de excepție, consider că mai bine îmi las sufletul acolo unde trebuie, adică la Caracal, și să vin altădată să-l iau. Îmi e foarte greu să îndeplinesc această misiune când nu cunosc toate lumea din sală.
Sunt prezenți aici: d-l deputat Dan Ciocan, d-l ing. Paul Stănescu – președintele CJ Olt, d-l gen. Maior prof. univ. Florian Răpan, ing. Oprea Stănescu – viceprimarul Municipiului Caracal, col. dr. Ion Pârvulescu – comandantul garnizoanei Caracal, prof. Florin Teodorescu – directorul Centrului Cultural Caracal, prof. dr. Dana Necula – coordonatorul Muzeului Romanațiului. De asemenea, sunt prezenți comandanți de unități militare, membri de onoare Asociației Fiii și Prietenii Caracalului. Gheorghe Anghel, dr. Ghiță Dănuț, ing. Marian Doldurea, prof. Florian Petrescu, precum și membri ai celor două asociații.
Pentru mine este o plăcere deosebită să vin la Caracal, deoarece nu mă simt singur în cadrul acestui Comitet Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnice al Academiei Române, deoarece în cadrul acestei structuri activează și doi colegi de-ai mei: dr. ing. Victor Vătămanu – președintele Asociației Fiii și Prietenii Caracalului și dr. Dănuț Ghiță.
M-a impresionat extraordinar de mult truda cu care s-a realizat această carte. Trudă de ocnaș, deși unui militar când îi ceri să rezolve un lucru, depune tot efortul, uită de zi, de noapte și rezolvă ceea ce și-a propus.”
Gen. Maior prof. univ. Florian Răpan:
ISTORIA MILITARĂ A ORAȘULUI CARACAL SE IDENTIFICĂ CU ÎNCEPUTURILE ARMATEI MODERNE ALE ROMÂNIEI
“Este o plăcere să răspund acestei invitații care mi s-a făcut, în primul rând de a scrie prefața acestei cărți, o carte deosebită, și de a mă regăsi, din nou, în acest minunat oraș, unde mi-am petrecut și eu o parte din activitatea și cariera militară.
Este o carte de excepție, atât din conținut, cât și din nota de documentare pe care aceasta o oferă cititorului. Conține o serie de date, de informații, care cu greu se pot obține, într-un timp atât de scurt, având în vedere întinderea la care se referă datele de istorie militară ale orașului Caracal, date care au fost obținute prin meritul autorilor. O muncă asiduă, documentată. Am citit și am vizualizat toate datele pe care dânșii le-au pus la dispoziție în conținutul acestei lucrări și care presupune o muncă atât în arhive, cât și muzee, registrele istorice, materiale documentare și așa mai departe. E o muncă elaborată.
În ceea ce privește conținutul acestei lucrări, este o lucrare deosebită prin structura sa. Lucrarea conține opt capitole. Ca progresie, în conținut, lucrarea debutează cu începuturile fenomenului militar în spațiul Carpato-Dunărean, apoi, capitolul II – cu înființarea armatei naționale în Țara Românească. Vreau să menționez faptul că autorii specifică și aduc argumente că, practic, începând din 1830, când s-a înființat armata modernă, a existat formațiuni de armată în cadrul orașului Caracal. Este vorba de Compania II Infanterie.
Practic, putem spune că istoria militară a orașului Caracal se identifică cu începuturile armatei moderne ale României. Anul 1830 constituie punctul de reper al constituirii armatei române.
Se face, apoi, o trecere în revistă a istoriei tradiției și actualității militare la Caracal. sunt specificate unitățile care au existat în cadrul orașului Caracal, unități ale Ministerului Apărării Naționale, dar și alte instituții militare care au făcut și fac parte din structurile de securitate și ordine publică, de siguranță națională. Este vorba de unitățile de jandarmi, de poliție. Autorii se opresc în cadrul asociațiilor care există și structurilor care există în municipiul Caracal.
Capitolul IV – un capitol special. Este rezervat Armatei și Bisericii ca pilon ai spiritualității poporului român. În capitolul V, se face o trecere în revistă a personalităților militare caracalene. În capitolul VI, se vorbește despre monumente și opere comemorative din război, în Municipiului Caracal.
Prin efortul deosebit, o să regăsim o serie de date de o certă valoare. Desigur, dânșii afirmă, la un moment dat, că pot exista anumite contradicții între datele pe care le-au obținut și alte date istorice, care s-ar putea fi găsite prin alte surse documentare.
Dânșii, prin rigoarea și conținutul acestei lucrări aduc un plus de istorie acestui oraș, din punct de vedere militar. Dacă facem o trimitere a acestor structuri militare care au existat în cadrul orașului Caracal și ne oprim în 1990, ne întrebăm ce rol a jucat acest oraș, din punct de vedere militar, în acest sector? Bineînțeles, prin structura unităților pe care le-a avut perimetrul, dacă facem această radiografie a acestor structuri, observăm că sunt din toate armele, mai puțin marina. Ne dăm seama că acest oraș a jucat un rol deosebit de important în structurile militare, cel puțin până în 1990.
Puncte de vedere sunt destule în prefața pe care am scris-o. Vreau să remarc o chestie pe care autorii au afirmat-o în postfața acestei lucrări și care spune foarte multe despre conținutul sau despre ceea ce s-a dorit a reprezenta această lucrare: „Evoluția sistemului militar a fost una cu lumini și umbre, cu pace și război, cu militari de carieră excepționali numiți în fruntea armatei, dar și cu inși care a dus în derizoriu încărcătura plină de semnificații a unui grad militar purtat de oameni care au schimbat cursul istoriei, mulți dintre aceștia dându-și viața pentru îndeplinirea unor idealuri, pentru apărarea hotarelor și binele națiunilor căreia îi aparțineau”.
Ideea de bază sau concluzia care se desprinde din conținutul întregii lucrări ar putea fi acest citat pe care eu l-am subliniat.”
Dumitru SÂRGHIE
