AcasăEditorialCât de fragilă este România în mâinile neocomuniștilor?

Cât de fragilă este România în mâinile neocomuniștilor?

În timp ce Victor Ponta se ceartă cu Antonescu doar ca să se împace, Parlamentul României exersează un lanț nesfârșit de ilegalități, mârșăvii, inepții și, de-a dreptul, furăciuni pe față. În toate aceste golănii, care pecetluiesc deplina restaurație a comunismului cu față umană, cea visată de Ion Iliescu, se simte respirația fetidă a tovarășului Victor Ponta. Nevoia perversă a lui Antonescu de Ponta, dar și parșivitatea cu care premierul roșu dorește să-l lucreze, în chip stalinist, pe aliatul său, a făcut din electoratul USL un fluviu contestatar, care-i dă posibilitatea chiriașului de la Cotroceni să obțină, pe zi ce trece, „succesuri” amețitoare.

Declarația recentă a lui Traian Băsescu referitoare la unirea României cu Basarabia, eveniment istoric dublat, în ziua de 5 decembrie a.c., de declarația Curții Constituționale de la Chișinău, aceea de recunoaștere a limbii române ca limbă oficială în Republica Moldova, a fost una aplaudată de către milioane de români de dincoace și de dincolo de Prut.

În fond, fără a-l elogia pe căpcăunul de la Cotroceni pentru declarația sa scoasă din pălărie, trebuie recunoscut că aceasta a coincis la scurt timp cu actul istoric semnat de Curtea Constituțională a Republicii Moldova. Trebuie să recunoaștem, ca români, valoarea marinarului care a anticipat faptul că, odată instaurată oficial limba română, în fragmentul nostru de Românie de peste Prut, se recunoaște astfel și existența unui singur popor, așa cum stipulau documentele semnate la Chișinău în 27 august 1991, cu prilejul Declarației de Independență a Republicii Moldova.

romaniamanaIntuiția și viziunea politică de care Băsescu a dat dovadă, într-un moment în care acesta avea în palmares și alte victorii, în lupta sa cu guvernul și parlamentul USL (vezi modificarea Codului Penal, condamnată de toate cancelariile tuturor țărilor civilizate și – de asemenea – introducerea accizei la carburant) l-au înfuriat rău pe Ponta. Acesta, răzbunându-se ca văcarul pe sat, a criticat recent, cu o vehemență de tip stalinist, posibilitatea reîntregirii patriei. Și asta doar din cauza faptului că această idee i-a aparținut, mai întâi, lui Traian Băsescu.

Unirea României cu Republica Moldova este visată de toți românii de bună credință și a fost invocată în momentele de grație din 1991 și 1992, atunci când s-au „construit” celebrele poduri de flori, care au prevestit recuperarea în timp a Basarabiei din ghearele URSS.

Nu știm de ce „gigeii” de la Cultură precum și „gigeii” istorici nu le amintesc lui Ponta și premierului Republicii Moldova, Iurie Leancă, aliatul plagiatorului la această instigare de tip bolșevic, petrecută la una dintre Antenele Motanului Felix, câte mii de români au murit în 1941 și apoi, în 1944, când Armia Română a încercat s-o salveze de tancurile sovietice.

Nu știu care sunt calculele politice ale celor doi premieri, dar Victor Ponta, după 24 de ani de la Revoluție, calcă vârtos pe identitatea națională a poporului român și – din păcate pentru viitorul său politic – el va fi dezavuat atât în interiorul țării, cât și în întreaga lume democratică.

Cât îl privește pe Leancă, noi n-am dori să-i luăm în râs numele (într-o accepțiune a limbii române, Leancă înseamnă o haină veche, uzată), și asta deoarece noi știm că, de-a lungul secolelor, românii au purtat haine uzate, dar acestea erau cârpite cu grijă și curate, atât la propriu, cât și la figurat. În schimb, hainele lui Leancă, deși noi și moderne, sunt pătate de sângele ostașilor români și poartă la rever emblema veche, cu seceră și ciocan, pe care a purtat-o Stalin și care astăzi este venerată de comunistul Voronin.

Această însoțire conjugală dintre un lup siberian (Leancă) și un vulpoi mitoman (Ponta) duce astfel la a nu mai știm câta răstignire a limbii române și la capitularea istoriei acestei țări, sub semnătura – iată – a celor doi adversari ai României Mari.

Iată, oameni buni, cât de fragilă este România în mâinile neocomunistilor.

Cântec basarabean

Dumitru Sirghie

În codrii ‘nalti de aur s-aud din nou topoare
Care lovesc năprasnic un neam la rădăcină
O, Basarabie – prinos de Spirit si Transfigurare
Logos si Lacrimă, Rost si Lumină…
Gură de rai si sublimă durere
Mistuire de sine, Nădejde si Har
Leagăn de aur cu sânge si miere
Câini fiorosi hămăiesc din nou la hotar.
Matcă statornică în substantă si formă
Tu, Basarabie, iar sângerezi
Rusul nu-i om să respecte vreo normă
Iar bolsevicul nu-i om în care să crezi.
În Bălti, la Lăpusna, Cahul si Tighina
Din nou graiul tării îsi plânge destinul
Între Prut si Nistru se stinge lumina
Ni se fură cerul, si pâinea, si vinul…
La Bucuresti se înfiază jivine
Se fredonează manele, viitorul geme,
Nimic despre Unire, nimic despre Tine
Basarabie – potir al rodirii si al jertfei supreme.
Dar într-o zi, soră binecuvântată, vatră de dor
Tu, Basarabie, care stii să învii si să mori
Vei reveni… Ca albina la stup, ca râul la izvor
Ca pasărea la cuib, ca pribeagul în… zori!
Într-o zi de sacră si binemeritată hodină
Când closca-mumă va deslusi al puilor mister
Fi-va Logos si lacrimă,
Fi-va Rost si Lumină
Fi-va Patria-ntreagă, ca soarele sfânt de pe cer!
Basarabie…

5 COMENTARII

  1. Neghina de-ar fi fost cosita,/Ar fi ramas lanul curat,/Lacustele insa persista,/Si fara paine ne-au lasat

  2. Dumitru sarghie e pina
    tara noastra de dureri
    fiindca lanul de neghina
    nu a fost cosit nici ieri.

Comments are closed.

- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments