E ca și cum am întreba, cât de mare o fi un ou mic?! În cazul de față este vorba de instituirea noului Minister al Marilor Proiecte condus de antipaticul Dan Șova. Înainte să mă apuc de scris acest editorial, am văzut încă de la începutul guvernării Ponta, în urină și în zaț de cafea, că ministerul cu pricina va fi unul cu cântec. Ca să vă dați seama cât de penibil sună numele noului minister trebuie să-l treceți în engleză. Vă dați seama când s-o duce Șova pe la vreo sindrofie din asta cu demnitari străini și o să se prezinte ca fiind Dan Șova from ză ministry of great projects? „Marilor” aduce a măreție specifică Epocii de Aur.

Dacă un guvern n-are un pic de imaginație, atunci când denumește un minister, mă întreb, cum poate să guverneze. Mă mir că nu i-au zis Ministerul Marilor Realizări Naționale/Populare. Puteau dracu’ să-i zică simplu Ministerul Proiectelor sau Ministerul Proiectelor Publice, ceva de genul acesta. Cât de mare e un proiect mic și viceversa? Proiectele mici nu contează? Pe ele cine le iubește? De exemplu, în subordinea acestui minister a trecut și CNADNR. CNADNR sunt băieții ăia pe care îi înjurați, când vă faceți praf planetarele pe drumurile țării.
Din asta ar trebui să înțeleg că autostrăzile sunt mari proiecte? Ce e așa mare la un proiect de autostradă? Din punctul A până în punctul B torni asfalt, câteva parapete, semnalizare, vopsea și te rogi să nu crape asfaltul după o lună. Dar , într-adevăr, ni se pare un proiect de mare anvergură, atunci când tăiem panglica la cei 100 de km construiți în 10 ani! Îmi imaginez că un mare proiect e ceva de genul unei centrale atomice. Aici îți trebuie specialiști, milioane de aprobări interne și internaționale, studii de fezabilitate, impact, draci-laci, ciomăgeli de hipioți care iubesc planeta, spații în care să-i închizi pe iubitorii ăștia de pomi, apă grea, uraniu,ș.a.m.d. O sală polivalentă nu e mare proiect. Dar ca să nu par Gică Contra, sunt de acord că ideea construirii unei căi ferate de mare viteză, lansată de Ponta, e un mare proiect. Nu e precum un drum, tragi niște linii ferate și gata. La liniile astea îți trebuie cabluri speciale, semnalizare, trenuri.
Alegerea logică e București-Constanța. Dar ce faci: construiești calea pe linia actuală, să mergem încă vreo 10 ani cu trenul mai încet decât cu bicicleta? Dacă o faci în altă parte, câte trenuri cumperi, cu ce bani? Deci, cam așa stă treaba. Altminteri, într-un astfel de minister, eu aș veni cu alte propuneri: prima rachetă spațială românească, primul astronaut român pe Lună, primul avion de luptă fără pilot, cel mai mare calorifer din lume, crearea unei găuri negre care nu e în economia țării, manipularea timpului, canalul Dunăre-New-York și alte mari proiecte care să înceapă din 2013. Păi, ori facem proiecte mari, ori nu!
Ciprian Traian STURZU
Felicitari, domnule Ciprian! Perfect adevarat. De asta judetul Olt este cel mai sarac din Romania, pentru ca timp de 23 de ani a fost sub ocupatie sovietica, adica PSD.