A ști să trăiești printre oameni înseamnă a învăța să respecți omul de lângă tine, pe oamenii din jurul tău, timpul lor, sensibilitatea lor, nervii lor, ca și cum ar fi timpul, sensibilitatea și nervii tăi proprii.
Sunt câte unii posaci, care abia îți răspund la bună ziua sau care îți aruncă un salut printre dinți, privindu-te peste umăr. Dacă l-ai ajutat cândva, când a avut mare nevoie și a stat în puterea ta să îl ajuți, a uitat cu desăvârșire…Mai mult decât atât, dacă o dată nu ai putut să îl servești, uită tot binele făcut și chiar îți amintește că nu l-ai ajutat la nevoie. Dar nevoia lui era o ambiție personală, chiar egoistă, de a se ridica deasupra celor care meritau acea poziție…
Un astfel de om îți poate strica toată ziua, îți întunecă și cerul luminos de vară și dispoziția cea mai bună.
Dar există și oameni care știu că un zâmbet adresat celor din jur și o vorbă bună pot face ca viața să ți se pară mai frumoasă, chiar dacă nu este așa. Există acel minunat zâmbet omenesc, care exprimă nu numai natura fericită a unui om, ci și puterea de a se învinge pe sine însuși. Este o dorință altruistă de a arăta celor din jur o înfățișare plăcută, un comportament civilizat, elegant. El dovedește prin această atitudine respectul pentru semenii săi, dovedește că este un om, nu numai educat, ci și autoeducat și merită să fie respectat.
Prof. Dr. Ștefania Marineanu
