Crin Antonescu este o umbră a unui destin politic consumat. A ars incadescent, ca un foc de paie. Prin cârdășia lui cu Ponta și cu Ion Iliescu, el a compromis ideea de liberalism, de dreapta, de democrație și de europenism.
La tot răul care s-a prăvălit astăzi peste noi, Crin Antonescu a avut o contribuție însemnată. A fost etalonul ridicolului în perioada cât a ocupat jilțul de președinte interimar al României. A șters pe jos cu cancelariile euroatlantice, mai ceva decât ar fi făcut-o Vadim Tudor, dacă ar fi fost în aceeași poziție.
A crescut la sân o droaie de infractori veroși, dintre care unii au astăzi costume vărgate. Mult timp nu i-a ieșit din cuvânt Motanului Felix. A hăhăit vreme îndelungată cu Dragnea, însușindu-și logica politică orientală a acestuia, conform căreia România, braț la braț cu China, poate urina nestingherită pe legislația europeană.
La un moment dat, pentru a-și mai spăla rușinea de a fi fost soldatul ideologic al lui Iliescu, Crin Antonescu a adus în PNL un om serios: pe Klaus Iohannis! „Neamțul e neamț și în pielea goală, dă bine la imagine…”, și-o fi șoptit atunci, în barbă, Căcărău.
Evenimentele care-au urmat însă l-au scos pe Crin din istorie, chit că a făcut și el ceva bun pentru poporul român: adică și-a dat demisia din fruntea PNL și din scaunul de președinte al Senatului!
Părea că devenise om, conștientizând faptul că mâncatul din aceeași troacă cu Victor Ponta și acoliții lui dăunează grav sănătății lui politice. Dar, vorba ceea: Nu toți lipovenii sunt generoși, frumoși moral și spiritual, precum Ivan Patzaichin, românul absolut care a știut să lucreze, o viață întreagă, pentru onoarea țării sale!
Frustrat până-n celula mamă, Crin a ieșit din nou la bătaie, lovind în stânga, dar – mai ales – în dreapta. Astăzi el se pregătește să sărbătorească victoria lui Victor Ponta, murdărindu-și propria creație: pe Klaus Iohannis! Omul pe care el l-a promovat, încercând prin asta să-și spele imaginea de bolșevic sadea.
Aproape nimic din ceea ce a făcut Crin Antonescu (cu excepția acelor demisii onorabile) n-a scăpat și nu va scăpa de oprobriul public. Istoria caracterului său grav avariat s-a reflectat fidel în faptele sale. Rezultatele s-au văzut: Crin a ieșit lamentabil din cursa pentru Cotroceni, a făcut țăndări un partid istoric, s-a făcut copios de râs în fața lumii civilizate, iar acum, acompaniat de Elena Udrea, îl înjură, cu spume, pe Klaus Iohannis. Pe acest român cu spirit nemțesc, ai cărui strămoși s-au stabilit pe plaiurile noastre mioritice, în urmă cu 800 de ani…
Ce ziceți, domnule Antonescu? Oare sunt de ajuns cele opt secole pentru a fi considerat un bun român?
Dumitru SÂRGHIE
