Deși poporul român asigurase, în urma ultimelor alegeri parlamentare, o anumită matematică electorală, pentru ca România să fie guvernată fără PSD, două catastrofale iluzii politice ne-au întors în feudalismul politic iliescist al anilor ’90: liberalismul internaționalist de azi, care n-are nici în mânecă, nici în clin, cu partidul istoric, emblematic, ce a statuat doctrina economică „Prin Noi Înșine!”, publicată la 3 /16 mai 1905 de Vintilă I. C. Brătianu, în ziarul „Voința Națională”, și votul acordat pentru un nou mandat de președinte lui Klaus Werner Iohannis. El a înmormântat Partidul Național Liberal pentru totdeauna, atunci când, fără rușine și fără mască, s-a prezentat la Congresul PNL, impunându-l în fruntea partidului pe omul de nimic, Florin Cîțu, tocmai pentru a fi schimbat, ulterior, cu alt om de nimic, Ionel Nicolae Ciucă.
Astăzi, tabloul prăbușirii țării este complet, dacă adăugăm că struțo-cămila liberală contemporană nu conține în sine niciun atom de elevație politică, socială, culturală, economică etc., ea ocupându-se doar cu valorificarea intereselor materiale ale ștabilor partidului. PSD –PNL, partide înfrățite într-o atmosferă politică pestilențială, în care Ciucă și Ciolacu ne învață, într-o limbă română aproximativă, cum să ne batem joc de istoria națională.
Noi, cei mulți, care nu mișcăm în front, suntem supraviețuitorii unui tragic experiment social și politic, la butoanele căruia se află Klaus Iohannis și PSD (PNL, ca emblemă în sine, fiind o cantitate neglijabilă), privim siderați cum cele două entități (un individ și un partid) își tratează propria lor țară, cu o batjocoritoare solemnitate.
Să ai atâția nevolnici, plagiatori, semisfertodocți și manglitori, în guvernul pe care îl girezi și să rânjești sfidător cu gura până la urechi, înseamnă că ești pe treapta cea mai de jos a bărbăției și politicii mioritice.
Căci, până la urmă, ce înseamnă președintele unei țări, în viața unui popor, fie el și fără o legătură de sânge cu noi? Tovarășul Iohannis ar putea lua exemplu de la gloriosul Rege Ferdinand „simbol august al destinului nostru”, cum ar spune filosoful gândirist Nichifor Crainic… Înseamnă să îmbrățișezi destinul Neamului și să fii avocatul apărării și nu al acuzării lui. Președinte și Neam trebuie să fie unul și același lucru. Am văzut cu toții, consternați, ce proiect de țară a avut Iohannis… Promovarea tuturor plagiatorilor, atât la Guvern, cât și la Educație și Cultură. Școala românească și Cultura s-au prăbușit în mlaștina unui politicianism antiromânesc, fără precedent. Abdicarea cu totul neînțeleasă a intelectualilor liberali veritabili, care au rămas, presupun, încă, oameni, i-a permis lui Iohannis să calce în picioare toate idealurile noastre naționale, pe care ni le-am formulat, în Decembrie 1989.
Să trăiești, în Sec. XXI, într-o țară precum România, cu o istorie atât de tumultoasă și cu o cultură atât de bogată, să nu ai nici măcar un politician român, căruia să-i acorzi un titlu de noblețe morală, asta înseamnă că tot viitorul democratic al României s-a scurs în trecutul ei comunist…
Dumitru Sîrghie
