Cultură și tradiție în comuna Izvoarele

Muzeul „Constantin Ionel-Lele” și Consiliul Local al comunei Izvoarele, sub egida RECOMPENSAR (rețeaua Colecțiilor și Muzeelor Etnografice Stătești Particulare din România) invită pe cei interesați, în ziua de 31 octombrie 2015, începând cu orele 10.30, la o manifestare culturală inedită, cum rar se întâmplă în zonele rurale din România.

Iată despre ce este vorba: 10.30-12.00 – Lansare de carte „Boierii alimăneșteni în cronica timpului”, autor Victor Epure, Școala Izvoarele; 12.00-12.30 – Vizită la Muzeul Constantin Ionel-Lele; 13.00-14.00 – Program cultural-artistic, Căminul Cultural Izvoarele; 14.00-17-00 – Discuții – Întâlnire membri  RECOMPENSAR; 17.00-19.00 – Vizită în comuna Nicolae Titulescu – Muzeu, Casă Memorială.

Muzeul Țăranului din comuna Izvoarele

Arbitru de fotbal, fotograf amator, ghid turistic, colecționar de monede și de ilustrate cu artiști, fotbaliști și imagini din toate orașele României, Ionel Constantin din  comuna Izvoarele este singurul locuitor al județului Olt, care a pus bazele unui muzeu privat al țăranului și, probabil, printre puținii din țară cărora le-a trăsnit prin cap această idee.

După ani de zile de eforturi și cheltuieli materiale consistente, Ionel Constantin, zis Lele, a reușit să reconstituie, pe proprietatea sa (un adevărat colț de rai) un fragment din tradiția autentică țărănească din Câmpia Boianului.

Dacă ai curiozitatea să pășești pragul acestui muzeu neobișnuit, vei rămâne uimit de varietatea uneltelor țărănești de altădată, care ne arată îndeletnicirile, ocupațiile, meșteșugurile tradiționale și multiplele calități pe care le-au avut și probabil le mai au țăranii din Câmpia Boiaului. Țărani mândri, cu simțul proprietății în sânge, anticomuniști recunoscuți. Toată lumea a aflat despre Răscoala anticomunistă de la Izvoarele, atunci când țăranii au răsturnat mașina lui Ceaușescu…

Hărnicie, perseverență, cinste, curaj, modestie, ospitalitate, fantezie, imaginație și spirit creator – iată calitățile acestor oameni de pe aceste meleaguri sudice, calități care se citesc privind cu interes obiectele de uz casnic, uneltele, mobilierul țărănesc, alte ustensile agricole, costume populare etc.

Furci din lemn și fier, furci de tors, seceri, cozi, gresii, săpoaie, plug tras de cai, râșnițe, curățătoare de porumb, roți de lemn, juguri, bănicioare cu care se măsurau grânele, sfredele de diferite mărimi, greble, talere pentru cântărit aluatul la brutărie, coșuri din nuiele, zdrobitoare pentru struguri, botnițe de cal sau de măgar de diferite mărimi, capcane pentru șobolani, coveți pentru frământat aluatul, linguri de lemn de diferite mărimi și forme, unelte de tâmplărie, samare pentru măgari, lăzi de zestre, ulcioare și străchini de lut, tăvăluge, ploști, fiare de călcat și câte alte lucruri extraordinare care ne arată arta lemnului, a fierului și a olăritului. Se știe că gospodăria țărănească a reprezentat, multă vreme, baza economică a societății, în funcție de coordonatele istorice și social-economice. Virtuțile artistice și pragmatice ale locuitorilor acestor ținuturi sunt reliefate și de caracteristicile bucătăriei oltenești, dominate, după cum se știe, de prepararea bucatelor la țest în felurite oale de pământ. Le și vedem pline cu ciorbe de pui, de legume, de praz și lobodă, cu ciulama de pui, mămăliguță, cârnăciori oltenești, răcituri, mațe, tobă, sărmăluțe, vin roșu și țuică. Asta ne-au sugerat toate acele obiecte caracteristice bucătăriei din Câmpia Boianului.

Am trecut, apoi, la costumele populare, care ne-au încântat privirea prin varietatea pieselor ce compun această secțiune, al tehnicilor și materialelor utilizate, al organizării motivelor decorative. Costume din pânzeturi naturale țesute în casă, costume de in, de cânepă, de mătase sau de borangic. Ba, mai mult, și un costum autentic de   țigancă, pentru achiziționarea căruia pasionatul Lele a făcut eforturi mari, având în vedere felul în care proprietarul, un țigan de rasă, a negociat tranzacția respectivă. O altă secțiune a acestui muzeu este constituită din peste 2000 de  volume de cărți, literatură română și străină, care pot fi împrumutate școlarilor din localitate.

Trebuie să menționăm, stimați cititori, că, în cadrul acestui Muzeu, există șase locuri de cazare pentru cei doritori să vadă cu ochii lor minunățiile țărănești și, eventual, să facă un studiu de specialitate.

Ionel Constantin nu înțelege atitudinea descurajatoare și indolența autorităților județene cu privire la ceea ce a făcut el pentru afirmarea  comunei sale, subliniind, totuși, sprijinul moral și de îndrumare de care a beneficiat din partea regretatului prof. Traian Zorzoliu, fostul director al Muzeului Câmpiei Boianului.

Facem un apel, pe această cale, autorităților județene și forurilor de specialitate ca să găsească o soluție, pentru a pune în valoare Minunea de la Izvoarele.

DACĂ VOR SĂ ȘTIE CINE SUNT, TINERII DE AZI TREBUIE SĂ-ȘI CUNOASCĂ RĂDĂCINILE!

„Am început să strâng toate aceste obiecte de acum șase ani de zile, nu din ambiție, ci din pasiune. Primul obiect achiziționat este o furcă de lemn, de la un prof. de limba română, d-l Sandu, care a murit. Tot dânsul mi-a dat și o bluză lucrată. Apoi, încet, încet, s-a început cu Târgul de la Cotenița, unde trebuia să se  prezinte miresele cu zestre și atunci am început să strâng marame, bluze și tot felul de lucruri. Mai târziu, am început cu oalele.

Am clopote, masă țărănească… O să fac o cameră tradițională. Am început achiziționarea de roți de lemn, juguri, obiecte pentru război, foale, putinei, țest de vatră etc.

Avem și o zonă de cusături, aparate de radio vechi, o meliță, aparat de măsurat suprafețele agricole și compas, butoiașe, site de mălai, ciurel, obiecte în care se mulgeau oile, caprele și vacile, lampă de miner, în care băgai carbid și făcea o flacără, felinare.

Brâuri, marame pe care le puneau pe cap fetele mari, miresele, multe din borangic. Am și din satele vecine, din zona Boianului. Am și câteva tablouri făcute de artiști locali anonimi. Am peste 2000 de volume de cărți.

Tot ce vedeți aici, ar trebui preluat de Consiliul Local. Mi s-a spus să le donez la primărie, dar nu sunt de acord. Mai mult, atunci când trăia d-l Zorzoliu, a spus că se duce la d-l Stănescu, președintele CJ Olt, să-i propună, că acum este un post de director de cămin, care să preia postul și să se îngrijească și de acesta. Dacă d-l Zorzoliu a plecat în eternitate, problema a rămas suspendată… Acum, fiecare cu interesele și prioritățile lui. Până acum, doar eu m-am ocupat de achiziționarea acestor obiecte. Trebuie să se găsească o modalitate de preluare, poate chiar să fie și o anexă a unui muzeu.

Majoritatea comunelor și-au făcut un punct muzeistic în localitate, dar nu au ajuns la performanțele acestui Muzeu.

În fiecare zi, scot din buzunar câte 400-500 de mii lei vechi pentru a cumpăra anumite obiecte. Am intrat în joc și nu mai am ce să fac, trebuie să joc până la capăt. Nu pot să mă mai opresc. Cineva îmi spunea că am “boala lui Calache”, care aduna și strângea totul.

Eu zic că sunt un om normal, care vrea să scoată în relief dragostea față de valorile sacre ale acestui popor. Mândria noastră locală, care trebuie transmisă generațiilor viitoare… Pentru că, dacă vor să știe cine sunt, tinerii de azi trebuie să-și cunoască rădăcinile!”, ne-a spus Ionel Constantin, zis Lele, din Izvoarele, județul Olt. Omul care recită și spune orațiile și dezlegarea mirilor la nunțile organizate în zonă, omul care îngrijește arici și broaște țestoase, omul care construiește ziduri și clădiri din sticle. Ce mai încolo și-ncoace: Ionel Constantin este un fenomen care trebuie cunoscut…

Dumitru Sârghie