Cât (ne)Dumnezeu – ca să nu zic câtă (ne)Simțire – să ai în suflet, ca să te autointitulezi urmașul lui Iuliu Maniu (a cărui statuie a fost pusă la pământ de buldozerul neocomunistului Boc de la Cluj), ca să te agăți cu disperare de o diplomă de doctor în științe – vădit plagiată, și să înfierezi cu mânie proletară presa, firava și stinghera presă liberă, care a mai rămas în această Vale a Plângerii, numită România?
Cum să fii al doilea om ca putere, în Partidul Național Liberal, și să te lași apărat, fără să roșești, câtuși de puțin, de un neica-nimeni, precum Alfred Simons, căruia, într-o situație similară, tu, liberalul lu’ Pește, vei fi obligat să-i faci „igiena spatelui”?
Cum să te cheme Klaus Werner Iohannis, nedemn chiriaș al Palatului Cotroceni și, într-un exces de prefăcătorie, să declari, cu rânjetu-ți consacrat pe buze, „toleranță zero, în privința plagiatului”, apoi, să taci ca mortu’-n păpușoi” în cazul plagiatului grosolan al unui ministru din partidul tău, Lucian Bode, etalon al tuturor politrucilor plagiatori din România?
Cum să fii primul-ministru al României, să te cheme Nicolae Ciucă, plagiator dovedit, și să invoci expertiza instanțelor de judecată, pentru a decide, atât în cazul tău, dar și al ministrului tău de Interne (că al nostru, nicidecum, nu e), Lucian Bode, dacă plagiatul e plagiat sau nu? În țara absurdului, în care justiția e la picioarele primului ministru, cum să dea aceasta un verdict împotriva șefului ei? Ce rol mai au, în acest caz, comisiile de etică ale Universităților din această țară blestemată?
Care este misiunea Academiei Române, instituție de sorginte stalinistă, ca și Uniunea Scriitorilor din România, încremenită, azi, în proiect? Un forum academic inert, care girează impostura la cel mai înalt nivel și al cărui președinte (nomina odiosa) semnează prefețele cărților unor menestreli insignifianți pentru spiritualitatea românească?
Știu că Elena Ceaușescu, „academician,, doctor, inginer”, „doctor în chimie” și „savant de renume mondial” (pe care putea s-o cheme, bien-merci, Ponta, Ciucă, Bode sau Câmpeanu), a fost exclusă post-mortem din Academie, la prima ședință a acestei instituții, după 1990. A hotărât justiția atunci, sau adevărații oameni de știință? Ce așteaptă acum spiritele înalte ale României, pentru a lua o decizie în privința plagiatorilor dovediți? O Revoluție sau moartea (Doamne-Ferește) a celor care-au întinat spiritul academic românesc și care, în vorbirea lor curentă, se află în războiul de 100 de ani cu limba română?
Știu, suntem o națiune tolerantă. Tolerăm, cu zâmbetul pe buze, prostia scăldată în candoare a tuturor celor care ne gestionează destinul. A tuturor minților încuiate care au ușile descuiate la partid. Trăim anarhia proștilor-deștepți, cu diplome de doctori. Suntem generația tolerantă, sufocată de instituțiile statului, adevărate case-de-toleranță, conduse, cu riscuri minime și cu profit maxim, de doctori în științe, precum Bode, Ciucă, Iohannis și ceilalți! Adio, Europa!
Dumitru Sîrghie
