Despre finalizarea colectivizării și calvarul țăranilor din comuna Izvoarele, județul Olt, cei care s-au împotrivit acestei acțiuni criminale, s-a scris și s-a spus, chiar și după Revoluție, prea puțin. Evenimentele sângeroase, din acea perioadă, soldate cu arestări în masă, au fost ținute la secret și după 1989, fiindcă – nu-i așa? – cripto-comuniștii care au confiscat Revoluția nu aveau și nu au nici astăzi vreun interes ca noile generații, copiii și nepoții noștri, să afle că mulți dintre politrucii post-decembriști sunt – de fapt – urmașii călăilor și torționarilor din acele vremuri.
Cea mai numeroasă pătură social-economică din România, țăranul român trebuia să dispară odată cu pământul său, cu uneltele sale, cu agoniseala sa, acesta fiind introdus, cu pistolul la tâmplă, în ceea ce s-a numit, în acele vremuri de tristă amintire, colhozul. Colhozul „acel laborator demonic, menit să îngroape și ultima zestre a ethosului și etnosului românesc.”
Genocidul rural nu s-a împlinit, în ciuda celei mai sălbatice represiuni, tocmai fiindcă țăranul român și-a păstrat sufletul și și-a salvat familia, el fiind cel mai autentic reprezentant al rezistenței românești împotriva bolșevismului, „dar și cel mai ales chip al martirajului din țara noastră”, așa cum spunea unul dintre foștii deținuți politici români, Radu Ciuceanu.
Ceea ce a urmat a fost de domeniul groazei. „Ca lupii înșfăcau oamenii din pat și plecau cu ei târâș. Forțele securiste patrulau pe ulițele satului și terorizau lumea. Țăranii au fost împușcați, chinuiți, mutilați, bătuți la greu, înfundând apoi pușcăriile comuniste”, ne spune, cu lacrimi în ochi, Ioan Afumelea, urmașul fostului deținut politic Radu Afumelea, care a suferit atât de mult în închisorile comuniste.
Dar să-i dăm cuvântul domnului Ioan Afumelea, fiul fostului deținut politic Radu Afumelea, din comuna Izvoarele, județul Olt.
Colțan Alexnadru – zis Măgăreață
„Comuna Izvoarele este Golgota județului Olt, cu cei mai mulți martiri ce au suferit în pușcăriile comuniste. Este un loc însemnat, în care unde Securitatea, umăr la umăr cu fruntașii comuniști, a intimidat, umilit, terorizat, torturat peste 250 de persoane, dintre care 48 au fost trimise (sub semnătură dată pe declarații) în pușcăriile comuniste. Pentru simplul motiv că munceau cu drag pământul din Câmpia Boianului, Pârvăneasca și Secărele și n-au vrut să accepte colectivizarea în anul 1961.
Mai întâi îl prezentăm pe fostul deținut politic COLȚAN ALEXANDRU, zis Măgăreață, născut la data de 27 iulie 1911, în comuna Izvoarele, Raionul Drăgănești-Olt. Fiul lui Smarandache și al Velicăi, căruia anchetatorul de securitate Preda Ispas, de la Penitenciarul Pitești, în concluziile din rechizitoriul întocmit la data de 10 aprilie 1961 (30 de pagini pentru 24 de deținuți politici), a concluzionat: «Colțan Alexandru, element dușmănos, cu ocazia alegerilor din 1946, s-a dedat la acte huliganice, la secția de votare din comuna Izvoarele, procedând la dezarmarea organului de stat care asigura paza secției de votare.
La data de 14 ianuarie 1961, având asupra lui un ciomag, a mers la Sfatul Popular, unde împreună cu alte elemente dușmănoase, s-a manifestat împotriva colectivizării agriculturii, exercitând amenințări asupra organelor locale, în scopul de a-i determina pe aceștia să restituie cererile în Colectiv.
În momentul când președintele GAC, Cucu Ion, sub amenințările acestor elemente dușmănoase, a mers la sediul GAC, pentru a aduce procesele verbale de inventariere, Colțan Alexandru l-a lovit pe acesta, adresându-i, totodată, și cuvinte injurioase. Învinuitul Colțan Alexandru, împreună cu Miu Marin, Trocan Florea și Dumitru Constantin, a participat la răsturnarea mașinii cu care veniseră activiștii de partid și de stat, de la Raionul Drăgănești-Olt, adresându-le cuvinte calomnioase.»
Împotriva lui Colțan Alexandru au dat declarații Cucu Ion, Voica Mihai, Paraschiv Ion, Poenaru Vasile, Curelea Gheorghe și Trocan S. Ion.
Colțan Alexnadru a fost condamnat la 60 de luni de detenție și trimis în Lagărul de la Periprava, de unde a fost eliberat la data de 9 mai 1964, executând 3 ani și 4 luni de detenție.
De la data eliberării din detenție, fruntașul Revoltei Țărănești de la 14 ianuarie 1961, Colțan Alexandru, a fost în continuare urmărit de comuniști, Securitate și agenți ai fostei Securități, cu următoarele nume conspirative: Manea Constantin, Moldoveanu, Flutur, Albu Constantin, Talpeș Constantin și alții…
Dosarul I 143253
În dosarul nr. I 143253, vol. 1, aferent fostului deținut politic Colțan Alexandru, din arhivele fostei Securități, am identificat un proces-verbal din 16 ianuarie 1961 (la două zile după revoltă), întocmit de ofițerii de Securitate cpt. Rațiu Gheorghe, lt. maj. Anicescu Gheorghe, ambii din cadrul MAI Argeș, însoțiți de plut. Dorobanțu Ion, șeful Postului de Miliție al comunei Izvoarele, Raionul Drăgănești-Olt, regiunea Argeș. Aceștia au procedat la constatarea și anchetarea evenimentelor privind revolta de la 14 ianuarie 1961, stabilind că:
«La ora 11, a sosit în comună mașina Comitetului Raional PMR Drăgănești-Olt, în care se aflau tov. prim-secretar Truță Florian, tov. Toma – secretar al Raionului PMR Drăgănești-Olt, tov. Văduva – instructor regional Argeș al PMR și tov. Zlotea Gheorghe – șeful Raionului MAI Drăgănești-Olt.
Mașina a fost oprită și asupra ei s-au îndreptat numiții Miu I. Marin, Neaga F. Ion, Răducanu Nicolae, Neacșa Dumitru, Ilinca V. Maria, Ilinca Florea zis Tăcală și alții care au răsturnat mașina și i-au bătut pe cei care se găseau în mașină. De asemenea, aceștia și mai multe persoane au atacat Sfatul Popular în interior, au fost reținuți funcționarii Sfatului Popular, precum și tovarășii veniți cu mașina, care se refugiaseră în clădirea Sfatului Popular.
Din informațiile culese, în fruntea grupurilor de huligani, care au atacat sediul Sfatului Popular, se află următoarele elemente:
Vlăducu Vasile, Miu I. Marin, Trăsnea Mihai, Trăsnea Ion, Liță Mihai, Mihalache Rafailă, Gheorghe M. Tudor, Gheorghe M. Ion, Alexandru M. Dinu, Mihalache Iancu, Badea Ciobanu, Dinu M. Nica, Răducanu Nicolae, Ion Neaga, Miu M. Marin, Neacșa I. Dumitru, Ilinca V. Maria, Ilinca A. Florea, Război L. Marian, Dinu V. Floricel, Urucu I. Marin, Urucu I. Gheorghe, Cândea Nicolae, Vitan Petre, Rotarul E. Nicolae, Trocan Florea, Trocan Istrate, Neagu M. Victor, Turiac M. Polina, Ciocârlan Marin, Buzgurilă Nicolae, Buzgurilă N. Lina, Ivăncescu S. Marin (zis Calinderu), Ivăncescu M. Maria, Sârbu M. Constantin, Truță N. Vasile, Truță N. Ion, Stoian D. Tudor, Stoian T. Marin, Vitan Dumitru (zis Luță), Vitan D. Ion (zis Oțulică), Văduva Ion (zis Burcea), Văduva I. Maria, Trocan Z. Ioana, Ilinca M. Alexandra, Raicu M. Trandafir, Istrate Dumitru (zis Gurițoaia), Cintian Tudor, Rădoi Alexandru (zis Bărbulescu), Bărbulescu Constantin (zis Codin), Bioe Nicolae, Radu Afumelea, Păun Lină (zis Nicu Iordache), Cintian Marin, Vișan F. Marin, Vișan D. Florea, Voiculescu Ghe. Constantin, Voica Cojocaru, Mihai M. Dumitru (zis Malacu), Jilavu M. Ilie (zis Coroiu), Cârstoiu Mihai (zis Maniu), Rotaru M. Marin, Dumitru V. Constantin, Șerban Mihai (zis Naciu), Iordache N. Gheorghe, Mihalache Șt. Constantin, Sârbu C. Gheorghița (zisă Puia), Vitan Șt. Elena (a lui Bălănică), Ene Ghe. Coralia, Sfranciog Ion, Chelaru Ristică, Nedelcu N. Nicolae (zis Platagea), Costache I. Florea (zis Floacă), Dinu Nițoi, Ghidănac F. Stancu, Ghidănac I. Radu, Trăistaru Ion, Trăistaru Ioana, Meleru I. Marin, Meleru Nicolae, Trașcă Savara, Buneață T. Ion, Constantin L. Constantin, Constantin T. Constantin, Mitroi I. Florea, Mihalache Ilie, Muscalu Mihai, Alexandru M. Gheorghe, Corbeanu M. Ion, Jilavu Gheorghe (zis Trai Rău), Năftică Udrea Gheorghe, Dinu N. Aurică, Soare Vintilă Alexandru, Molea Pantelimon, Vasilica Molea, Matei M. Violeta, Iordache I. Florea, Iordache I. Alexandru, Iordache M. Marin (zis Cosor), Ionescu Gherasim, Datcu Emilian, Oiță Ilie, Mihalache Dumitru (zis Nicu Afumelea), Stancu V. Marian (zis Dande), Dinculescu D. Florea, Vasile Lină Vișan, Târâș A. Ion, Stancu Ion (zis Glie), Ilie N. Victor, Gârtonie N. Grigore, Turcu Ion Radu, Mihalache F. Mezdrea, Nițu I. Nicolae, Stancu Milică, Stancu V. Mihai, Stancu Victor, Rădulescu Marian, Joia Gheorghe Ilie, Stoian Constantin Maria, Andrei Gheorghe Ilie, Raicu T. Ralița, Mihalache S. Smaranda, Țârlea F. Lina, Țârlea I. Maria, Vișan Matei, Vișan Trandafir,,Vișan Lină, Vasile D. Vișan, Tudorin Niculina, Lache C. Maria, Lache Constantin, Cocoș Păun, Dumitru C. Gheorghe, Dumitru Gheorghe Ana, Zamfir Ilie Stanca, Colțan Florea, Colțan Alexandru, Colțan Elena, Titulescu Alexandru, Marin B. Alexandru și alții…
Despre participarea persoanelor de mai sus la acțiunile huliganice despre care am vorbit pot da relații, pentru fiecare persoană în parte:
Voica Mihail – președintele Sfatului Popular, Poenaru Vasile – secretarul Comitetului de Partid, Dumitru I. Vasile (zis Cicea) – funcționar la Cooperativa de Consum, Dinu M. Voica, Vasile Dumitru (zis Giurcă), Mihalache Vlad, Nițulescu Adina, Nițulescu Titu, Corbeanu Mihail și alții…
În aceeași zi de 14 ianuarie 1961, grupuri de huligani au spart geamurile, au rupt ușa, au stricat mobilierul din sediul GAC Alimănești, au rupt dosarele și registrele de evidență, au furat ștampila, au distrus cărțile din bibliotecă, rupându-le în bucăți mici și aruncându-le în curte, au spart lozincile de sticlă din curte, au spart gazeta de stradă a GAC, au spart magazii etc.
De la sediul Gospodăriei „6 martie” Alimănești s-au îndreptat la casele următorilor colectiviștilor din Alimănești: Vitan Marin, Popescu Marin, Zorlescu Florea, Nițulescu Nicolae, Mihalache Vlad, Mihăilă Alexandru, Corbeanu Nicolae, Cocoș Ilie, Mihalache Ion (secretar al Sfatului Popular), Constantin T. Alexandru, Zorzoliu Lucreția, Antonescu Constantin, Mareș Ion, Șerban Ion, Dina Ion, Ciocârlan T. Vasile, Dumitru I. Vasile (zis Cicea), Poenaru Vasile (secretarul Comitetului de Partid).
Le-au spart geamurile la case, au aruncat cu pietre în gospodărie, au provocat dezordine în gospodării etc. La locuința numitului Mihalache Ion, secretar al Sfatului Popular, au spart geamurile, au dat cu pietre în casă, însă n-au pătruns în casă deoarece soția acestuia a luat arma de vânătoare și a tras focuri de armă.
Ca urmare a acestei revolte, o serie de colectiviști au fost nevoiți să părăsească domiciliile, iar activitatea sfatului popular și activitatea GAC „6 Martie” Alimănești a fost întreruptă de la 14 ianuarie până la data de 19 ianuarie 1961.
Din informațiile culese la fața locului, în fruntea acestor bande de huligani, potrivnice colectivizării agriculturii, se aflau următorii:
Nicu Păun, Popescu A. Dumitru, Lulea Ion Ilie, Ilie Gătin, Radu Ion Turcu și soția sa Constanța, Cocoș Florea, Ilie N. Victor, Victor Gâtonie, Dida Maxim Cocoș, Maxim Cocoș, Voica V. Stancu, Mihalache Victor, Traian Mihalache, Lină Tudor Țârlea, Lină Vișan, Vasile Lină Vișan, Marin Florea Vișan, Dinculescu D. Florea, Florea D. Vișan, Trandafir Florea Vișan, Firică Ion Mandache, Ion Ghe. Niță, Voica Gârtonie, Vasile Nicolae, D. Vișan (zis Lulea), Fevornia Ghe. Nițu cu soțul ei, Niculina Tudorin, Maria D. Vișan, Maria Polina Pârvănașu și fiica sa anume Ralița, Alexandru Bărbulescu, Marin D. Cintianu, Matei Vișan, Marin Ion Țârlea, Bădescu Hristache, Grigore Târâș, Nițu Ion Tiugă, Ion Aurică Târâș, Marin Victor Stancu, Stan C. Șerban, Ion Dijoi, Ilie Rujan, Gheorghe Cicea, Marin Radu Cicea, Titică Voiculescu, Zamfir Marinache, Tudor Cicea cu fiul, Ilie Victor Stancu, Ilie Joia, Florea I. Păun, Mitică L. Constantin cu doi băieți ai lui, Constantin Rujan, Florea Rujan, Nicolae L. Cioc, Marieta Victor Marinică (zisă Colivaru), Gheorghe Z. Năftică (zis Țapu), Zamfir Marinache Ioana, Bădescu Hristache Polina, Mitroi I. Floarea, Mitran I. Marin, Mitran I. Ion, Truță Florea, Trandafir Nicolae D. D. Vișan, Constantin T. Constantin, Alexandru Marin Graur, Marin B. Alexandru, Trandafir Maxim Raicu, Mitică Istrate Dumitru, Dinică Istrate, Vasile Limpea (zis Duminică), Stanca Costică Zamfir, Tite Gheorghișor, Marcel I. Nițu, Miu Ispas Stela, Gică Florea Ispas și alții…
Relații precise despre participarea fiecăruia în parte la acțiunile huliganice, despre care am vorbit mai sus, pot dat toți membri colectiviști arătați mai sus, precum și familiile lor și: Tov. Mihalache Ion, Nițulescu Nicolae, Mihalache Vlad, Anca Dumitru, Mihăilă Maria, Mihăilă Alexandru, Popa Marin, Lazăr Ilie, Lucreția Zorzoliu și alții..
Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal spre cele legale.
Semnează: Căpitan de Securitate Rațiu Gheorghe, Lt. Maj. Anicescu Gheorghe și Plutonier de Miliție Dorobanțu Ion”
Toți locuitorii comunei Izvoarele-Alimănești s-au revoltat împotriva colectivizării forțate
Acest proces-verbal prezentat mai sus scoate în evidență adevărul că împotriva comunismului și a colectivizării impuse s-au revoltat, la 14 ianuarie 1961, toți locuitorii comunei Izvoarele-Alimănești, care în mod instantaneu s-au împărțit în două mari grupuri:
– un mare grup a participat la acțiunile de la Sfatul Popular, unde au răsturnat mașina venită de la raionul de partid, au solicitat cererile de înscriere în colectiv, grup ce avea în frunte circa 147 de persoane;
– al doilea mare grup de oameni, format în majoritate din cetățeni din satul Alimănești, au participat la acțiunile de revoltă la GAC „6 Martie” Alimănești și la gospodăriile celor 18 comuniști (colectiviști) din satul Alimănești și strada Furculești, grup ce avea în frunte circa 76 de persoane.
Anchetatorii de securitate au stabilit și nominalizat 223 de persoane ca elemente dușmănoase care au condus toți locuitorii din comuna Izvoarele-Alimănești la revoltă împotriva organelor puterii de stat. Totodată, au nominalizat și nucleul de conducători comuniști format din:
Voica Mihai – președintele Sfatului Popular
Mihalache Ion – secretar al Sfatului Popular
Poenaru Vasile – secretarul Comitetului de Partid
Dumitru I. Vasile (zis Cicea) – funcționar la Cooperativa de Consum
Paraschiv Ion – director al Școlii cu clasele I-VII Izvoarele
„Martorii” represiunii comuniste
Cei cinci conducători comuniști, nominalizați mai sus, au dat și semnat cele mai multe declarații, atât pentru grupuri de persoane, cât și pentru fiecare persoană în parte, participantă la revoltă. Această realitate rezultă din concluziile de învinuire (rechizitoriu), întocmit las data de 10 aprilie 1961, semnat de anchetatorul de securitate Preda Dumitru (pentru 30 de file), de la Penitenciarul Pitești, privind pe cei 24 de deținuți politici din comuna Izvoarele-Olt, care au fost condamnați și trimiși în lagărul de la Periprava.
De asemenea, împotriva celor 24 de deținuți politici au mai dat declarații, având și calitatea de martori, următorii:
Bărbulescu Marin, Nițulescu Nicolae, Nițulescu Adina, Cucu Ion, Sora Gherghina, Sora Ion, Răduț Constantin, Ene Marin, Curelea Gheorghe, Trocan Ion, Nica Aurel, Barbu Constantin, Ispas Alexandru, Trăsnea Dumitru, Pârvu Tudor, Lazăr Ilie, Lucreția Zorzoliu, Popa Marin, Vlad Mihalache, Lazăr Marin, Dina Ion, Ciocârlan Marin, Truică Ilie, Greceanu Maria, Popescu Marin, Dumitru Păun, Țârlea Maria, Nițu Fevronia, Ivăncescu Marin, Vișan Marin, Barbu Constantin, Voica Florea, Vintilă Alexandru, Mândruț Ion, Ion Florea.
Trebuie precizat faptul că metodele de tortură ale comuniștilor i-au forțat și pe foștii deținuți, în perioada detenției, să dea declarații compromițătoare încrucișate unul despre celălalt.
Securitatea a căutat să-i lichideze pe toți adversarii regimului comunist
În concluzie, toți cetățenii din satul Alimănești au venit în centrul comunei, alături de cei din Izvoarele. S-a umplut șoseaua, nu se mai putea circula.
În jurul orei 14.00, de la Pitești și Râmnicu-Vâlcea, au sosit în comuna Izvoarele camioane pline cu militari, securiști și milițieni. Aceștia s-au încolonat de-a lungul șoselei, față în față cu țăranii răsculați. Au tras focuri de armă… Cetățenii au pus femeile și copiii în fața armatei, pentru a-i descuraja. Au fost răniți și dintr-o parte și din cealaltă, inclusiv cel care a tras clopotul la Biserică.
În cele din urmă, un ofițer a ridicat o batistă albă, în semn de pace și a încercat un dialog cu țăranii revoltați. Le-a vorbit pe plac cetățenilor, în sensul că nu li se vor lua animalele și pământul. Cetățenii s-au retras la casele lor, dar noaptea a venit infernul în comuna Izvoarele.
Comuna a fost încercuită de soldați înarmați, iar activiștii nominalizați mai sus, împreună cu securiștii, au mers la casele celor care se opuseseră în acea dimineață împotriva activiștilor Partidului Comunist, arestând un număr mare de cetățeni, până când s-a umplut căminul cultural.
De aici i-au selectat din nou și i-au trimis la Penitenciarul Pitești, unde au fost chinuiți, mutilați, bătuți la greu, apoi trimiși în lagărele de muncă forțată de la Periprava.
Securitatea a căutat să-i lichideze pe toți adversarii regimului comunist (care majoritatea au luptat pe frontul de la Răsărit, în Al Doilea Război Mondial, împotriva URSS pentru reîntregirea neamului), s-a inventat reținerea administrativă fără mandat, anchete și procese sub pretextul reeducării prin tortură și muncă forțată.
Scopul era reeducarea prin distrugere fizică și psihică. Transformarea tinerilor creștini în atei. Toată această jale a fost suportată de familiile cu poziții anticomuniste din comuna Izvoarele-Alimănești. Cei 48 de eroi martiri au fost luați și duși undeva departe în infern. Iar acasă au rămas soțiile și copiii în lacrimi și cu frica în suflete. Aruncați la marginea societății, marginalizați huiduiți de comuniști sub lozinca: „Voi sunteți reacționari de la 14 ianuarie! Vă meritați soarta!”
Atât ei, în detenție, cât și noi fiii deținuților politici se rugau mereu la Dumnezeu să-i apere de toate răutățile regimului comunist.
Un exemplu edificator pentru câinoșenia comuniștilor este acela când soția liderului comunist Vasile Poenaru striga cât putea: „La Bărăgan cu ei, să le putrezească oasele acolo!”
Comunistul Vasile I. Dumitru, zis Cicea: „Ceaușescu conduce la București, iar eu conduc în comuna Izvoarele!”
În prezent, i-am iertat pe toți cei care acum sunt decedați și îngropați în cele două cimitire din satele Izvoarele și Alimănești, acolo unde sunt îngropați și cei care au fost torturați în pușcăriile comuniste, mai puțin două persoane, respectiv liderul comunist Dumitru I. Vasile, zis Cicea, care este îngropat într-un cavou impunător din curtea Bisericii Sfânta Treime din comuna Izvoarele și Chelaru Ioniță, care a murit în lagărul de la Periprava, unde este și îngropat.
Dumitru I. Vasile, zis Cicea, prin comportarea sa neortodoxă, i-a depășit pe toți liderii comuniști din comuna Izvoarele, impunându-și mândria și puterea dictatorială, spunând că „Ceaușescu conduce la București, iar eu conduc în comuna Izvoarele”.
El a spus adevărul, care s-a materializat prin declarații la fosta Securitate din Pitești, pentru un grup de persoane și pentru persoane participante la Revolta din 14 ianuarie 1961. De asemenea, a susținut, în calitate de martor, și o declarație, pentru ca Chelaru Ioniță să fie condamnat și trimis în lagărul de la Periprava, unde a și murit. Și-a manifestat parvenitismul, mutându-se cu locația de la marginea satului în centrul satului Izvoarele, construindu-și mai multe case impunătoare, la vremea aceea.
Să zicem că stă în firea oricărui om de a-și depăși condiția socială, dar să mai ai tupeul de a-ți construi cavou în curtea bisericii, pentru a rămâne peste timp o persoană sacrosanctă este strigător la cer. Depășește teoria lui Machiavelli…
Este strigător la cer ca Dumitru I. Vasile, zis Cicea, un fost lider comunist, ateu, să fie îngropat în curtea Bisericii (la loc sacru), pentru a fi perceput în istorie ca persoană făcătoare de bine, un erou, persoană virtuoasă sau ctitor de neam și țară, precum voievozii și domnitorii neamului românesc. El n-a fost un model pentru comunitate, el reprezintă imoralitatea, este frate cu Necuratul, falsifică valorile umanității în timp, nu are legătură cu valorile sfinte, este opusul bisericii, un adevărat fariseu și este o sfidare față de cei 48 de martiri chinuiți în pușcăriile comuniste.
A călcat cu picioarele pe cadavrele foștilor deținuți politici și a fost înhumat ca un sfânt în curtea Bisericii Sfânta Treime din comuna Izvoarele-Olt, ca un adevărat fariseu, care a urmărit doar puterea și slava, prin orice mijloace. Cum spunea Machiavelli: „Scopul scuză mijloacele!”
Acest caz de la Biserica Sfânta Treime din comuna Izvoarele, unde valorile sunt inversate, le-am contestat la toate instituțiile Statului Român, inclusiv la Biserica Ortodoxă Română. Toate tac.
Tac pentru că Revoluția din Decembrie 1989 a fost confiscată de comuniști și de urmașii lor, iar comuniștii și securiștii sunt infiltrați în toate instituțiile statului și se protejează reciproc. Comunismul, în comuna Izvoarele, a fost implementat cu succes, introducând teroarea și decapitând toți bărbații cu demnitate, cei mai buni gospodari.
Oamenii vorbesc și acum în șoaptă să nu-i audă comuniștii, iar poza lui Ceaușescu este în continuare (după 25 de ani de la Revoluție) pe pereții bufetului din centrul comunei. Și nimeni nu are curajul să spună nimic. Așa de bine s-a construit comunismul în comuna Izvoarele, încât trebuie să mai dureze ani mulți, să treacă alte generații, pentru ca Izvoarele să-și mai revină din trauma comunismului…
De asemenea, menționăm faptul că din lista prezentată cu cei care s-au revoltat lipsesc mai multe nume, între care Dinu A. Vergică, Vlăducu Ion, și Dinu A. Alexandru (fratele lui Dinu A. Vergică), care este astăzi paralizat la pat. Ei sunt singurii supraviețuitori ai infernului comunist de la Izvoarele.
LINIA ÎNTÂI
