AcasăEditorialDumnezeu e pesedist!?

Dumnezeu e pesedist!?

Îmi permit să-l parafrazez pe Emil Cioran și să spun că, uneori, unele falimente sunt rodnice. Astfel, afirm, în deplină cunoștință de cauză, faptul că PSD, ca și PNL (celelalte formațiuni nici nu s-au născut, sunt încă în… placentă), se află în faliment. Ce-i drept, într-un faliment pe care Dragnea nu-și permite să-l declare, iar Ludovic Orban nu are nici capacitatea și nici bunul simț ca să-l vadă.

În faliment, și aici mă refer la falimentul moral, se află și presa românească, dar și societatea civilă și poate că n-ar fi rău să ne întrebăm și noi, ziariștii „provinciali”, dar și marii rechini ai presei centrale, dacă nu cumva, cu toții, am contribuit, prin promovarea unei prese subversive și interesate strict material, la falimentul societății civile românești. Cel mai dur faliment al societății românești, în general. La dispariția modelelor morale, la promovarea nulităților în vârful piramidei, la siluirea limbii române… E cazul să ne uităm în oglindă, să ne punem cenușă în cap și să lăsăm loc altei generații, care-și poate sacrifica interesul personal obscur în favoarea interesului general.

Așadar, toate aceste falimente ale României, deși întristătoare, pot deschide calea reformării clasei politice românești, a presei și societății civile și a tot ce decurge dintr-o posibilă și necesară reformă. Atât pesediștii, cât și liberalii – frații lor de cruce – în ciuda simulacrului de adversitate pe care ni-l arată, au acum posibilitatea să se redefinească, să mediteze mai cu aplecare asupra limitelor lor morale, asupra nepatriotismului, caracterului și rapacității lor, să aprofundeze adevăratele probleme ale României și cauza neliniștilor poporului român.

Apoi, mare parte dintre ei să se dea la o parte, ca să evite un război civil, care pare a fi iminent. Restaurației comuniste, promovate de actuala clasă politică retrogradă, trebuie să i se pună capăt. Se simte nevoia de ceva nou: în politică, în Armată, în Servicii, în Educație, mai ales, în viața economică, socială și culturală. Nu doar PSD este vinovat de starea actuală a României, ci întreaga clasă politică, la care se adaugă poporul român, despre care se spune că din popor s-a transformat într-o gloată.

Românii hârțuiți și șantajați politic nu mai au încredere în nimeni și nimic, în instituțiile statului, în elitele intelectuale și iată-i disperați, în anul de grație al Centenarului României Mari, supraviețuind greu, într-o Românie prăbușită din toate punctele de vedere, dar aplaudând PSD.

Cu un guvern incredibil de incompetent, cu o opoziție lașă și încremenită în proiect, dar și cu un locatar al Palatului Cotroceni, care are o digestie greoaie, similară spiritului său, fără un plan de țară și lipsit de patriotism, nu putem spune decât celebrele versuri din debutul cărții „Ciulinii Bărăganului”, carte scrisă de Panait Istrati: „Bună țară, rea tocmeală… / Hât-o-n cur de rânduială!”

Copiii și nepoții noștri trăiesc neajunsul de a se fi născut. Viața lor s-a oprit pe loc. Noi, bătrâni și proști, aplaudăm și delirăm, strigând în gura mare: „Dumnezeu e pesedist!?” Adio, Europa!

Dumitru SÂRGHIE

- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments