Iubito, ne prelingem în eter,
Să căutăm la stele-așezământ,
E noapte și e strigător la cer,
Căci s-a făcut târziu pe-acest pământ.
Să ne salvăm, deci, opera rotundă,
Cu tact și cu sublim discernământ,
Atâta timp cât nuferi morți abundă,
În Lacul Morii – cel de pe pământ.
E frig în țară… Lumea-i bântuită
De saltimbanci funebri și malaci,
E-o lume tristă, astfel rostuită
Să stea mereu cu mâna pe trăgaci.
Deci, să străpungem vidul spre lumină,
Căci de la zei avem consimțământ,
Plângând a Maicii Domnului Grădină,
Să dispărem subit de pe pământ.
Tristan să fiu, iar tu să fii Isolda,
Să mă-nsoțești, cu sacru jurământ,
Când macii triști însângerează holda,
Că-i prea târziu și-i noapte pe pământ!
Dumitru Sârghie