Domnule Gabriel Buliteanu, ce semnifică, pentru un liberal ca dumneavoastră, anul 1918 în contextul istoriei României?
După ce în 7 martie se unise Basarabia cu România, apoi, în 15 noiembrie Bucovina cu România, iată că la 1 decembrie al aceluiași an miraculos, s-a unit și Transilvania cu România, luând astfel naștere România Mare. Așa s-a finalizat un proces tumultos de unificare a națiunii române… De altfel, șeful Partidului Național de atunci, I.I.C. Brătianu, unul dintre artizanii Marii Uniri, spunea: „Vă așteptăm, fraților de 1000 de ani și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată. Sunt în viața unui neam clipe de fericire atât de mari, încât ele răscumpără veacuri întregi de suferință. ”Iar țărănistul Iuliu Maniu, care a avut un rol decisiv în unirea Transilvaniei cu România, sublinia trei factori decisivi care-au contribuit la înfăptuirea idealului național. „Să nu pierdem, însă niciun moment din vedere că înfăptuirea României Unite este a se mulțumi la trei factori decisivi: simpatia, încrederea lumii civilizate și greșelile adversarilor noștri oprimatori și nedrepți.”
Aș adăuga aici și contribuția locuitorilor din județele Olt și Romanați la Războiul pentru întregirea națională, unirea Transilvaniei cu România fiind primită cu mare entuziasm și de locuitorii acestor două județe, La Slatina, Caracal, Corabia și Balș au avut loc manifestări populare, serbări și conferințe la care au participat oameni din toate categoriile sociale, așa cum scriu cronicile vremii.
Cum credeți că este văzută astăzi adevărata istorie a României de către mai-marii Educației naționale?
Din păcate, din rațiuni pe care le bănuiesc, Istoria României a fost golită de Burebista, de Decebal, de Mihai Unificatorul, de Avram Iancu, de Câmpia Libertății, de Proclamația de la Blaj, de luptele de la Mărășești, Mărăști, Oituz, Plevna, Rahova, Vidin, iar actualii diriguitori ai Educației naționale se pare că n-au citit măcar un fragment din discursul lui Vasile Goldiș, raportorul hotărârilor de la Alba Iulia, care spunea, printre altele: „Teritoriile locuite de români, de la descălecarea lui Traian și până astăzi, au fost teritorii românești. Nu există putere de a suci logica până acolo, că invadările elementelor străine dirijate pe aceste teritorii, în chip artificial și prin abuzul de putere al statului, cu scopul desființării noastre naționale, să poată clătina dreptul nostru de proprietate asupra acestor teritorii. Așa ceva ar fi sancționarea dreptului de brutalitate.”
Mai credeți, acum, în revenirea Basarabiei la patria mamă?
Atâta timp cât există atâta dezbinare politică în România de azi, această frontieră nedreaptă de pe Prut va dăinui încă. Conducătorii noștri, de azi, care au de apărat propriile lor interese de clan și gașcă nu vor întreprinde nimic în sensul adevăratei noastre istorii. Asta, în ciuda faptului că unirea pe plan cultural dintre cele două țări surori s-a înfăptuit deja. Știți cum spunea Eminescu: „ Fără cultul trecutului, nu există iubire de țară!”
Care-i rolul politicianului în cultivarea trecutului nostru istoric adevărat?
Politicienii, alături de profesorii și dascălii adevărați ai națiunii, trebuie să-și asume misiunea adevărului istoric și să spună tinerelor generații că România s-a impus ca mare națiune între 1918-1940 pe plan internațional, fiind recunoscută de marile puteri ale lumii și dând naștere unui patrimoniu cultural, științific și educațional de excepție.
Cine trebuie să conducă această țară, ca să revenim și noi în rândul lumii?
Românii trebuie să conștientizeze faptul că dreapta liberală trebuie să preia frâiele acestei țări. Cu patrioți adevărați, care-și cunosc rădăcinile, care-și cinstesc strămoșii și care vor binele românilor, fără nicio discriminare. Personal, sunt optimist și văd România, în viitorul nu prea îndepărtat, în concertul civilizației națiunilor europene. LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!
Dumitru Sârghie
