Președintele central al Acțiunii Conservatoare vorbește despre poziția față de Rusia, valorile partidului și atacurile asupra memoriei naționale.
Domnule președinte, care este poziția dvs. clară față de relația României cu Rusia, în contextul războiului din Ucraina? Și vă amintesc că naționalismul românesc din perioada interbelică era anti-stalinist, anti-sovietic, anticomunist, iar acel criminal Tribunal al poporului, din 1945, de sorginte stalinistă, a condamnat, lichidat și încarcerat floarea intelectualității românești.
Și era foarte firesc, atunci, ca naționaliștii români adevărați să se poziționeze așa, cum și partidul nostru se poziționează la fel. Noi, românii, avem dosare istorice grele, deschise și încă sângerânde cu Rusia.
Ele sunt departe de a fi rezolvate, nici nu se mai ocupă nimeni de ele. Și nu vorbesc doar despre tezaur, mă interesează mai mult raptul teritorial făcut prin voința a doi criminali ai istoriei, Stalin și Hitler, prin acel pact numit Ribbentrop-Molotov, care își consumă consecințele până astăzi. Noi avem o bucată de țară ruptă de trupul țării și nu putem uita lucrurile acestea. Nu putem uita suferința pe care au îndurat-o înaintașii noștri, bunicii, străbunicii noștri de pe urma Rusiei, nu putem uita că de fiecare dată când ne-am întâlnit cu Rusia în istoria noastră, am avut de pătimit. Și, prin urmare, avem cel puțin o mare precauție în această relație.
Nu putem să începem o relație firească cu Rusia, până când nu închidem dosarele istorice despre care am vorbit și, din acest motiv, consider că cei care ne acuză pe noi că sunt filo-ruși, sunt fie decelebrați, fie extrem de rău intenționați. Niciun patriot, niciun naționalist român de bună credință nu ar putea să bată palma cu Rusia vreodată în viața asta, până când nu vom închide acele dosare despre care v-am spus.
Care sunt principiile ce vă diferențiază de celelalte partide, așa-zis naționaliste, care totuși, s-au îndreptat ,,vizionar” spre concepția criminală a lui Putin? Deci, ce vă diferențiază de celelalte partide românești, așa-zis naționaliste?
Exact ceea ce ne diferențiază de toate celelalte partide… Suntem singurul partid care are un proiect de țară, așa cum am spus, pe termen mediu și lung. Suntem singurul partid care își asumă și trăiește valorile, nu doar le declamă. Suntem singurul partid care are voința politică de a-și urma programul. Pentru că așa multe au programe frumoase, dar nu și le urmează. Semnalizează stânga și fac dreapta și tot așa. Noi nu suntem astfel și nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Doar să vă uitați în biografiile celor care conducem acest partid și veți vedea că, de foarte mulți ani, unii de decenii întregi, ne aflăm pe frontul ăsta, chiar dacă nu am făcut politică de partid, ci am făcut activism civic sau cultural.
Bunăoară, eu, știți foarte bine, înainte de a intra în politică, am avut 28 de ani de activitate civică și jurnalistică, de pe aceleași poziții și cu aceleași valori pe care le promovez și astăzi. Familia, națiunea, credința și libertatea, eu le-am pus pe frontispiciu unui partid din România (AUR), care astăzi este cel mai bine cotat în sondajele de opinie, pentru că eu l-am fondat și am și condus o vreme. Dar nu doar că le-am pus pe frontispiciul acelui partid, ci am făcut mai mult decât atât. Le-am redat strălucirea, în contextul politic românesc. Din păcate, am fost nevoit să plec, pentru că AUR-ul, cu actuala conducere, a renunțat la aceste valori, pe care eu le-am transferat acum Acțiunii Conservatoare.
Muțenia Academiei Române și a Uniunii Scriitorilor din România față de Legea Vexler, cum v-o explicați?
Frica. Frica este cea care inhibă orice fel de reacție. Există o frică atavică de a nu fi etichetați drept extremiști. Și atunci ajung oameni de foarte bună calitate intelectuală să-și întoarcă privirea de la adevăr, să-și ascundă orice fel de intenție de a rosti adevărul și să-și oprească orice fel de reacție în acest sens. Da, noi suntem singuri pe frontul ăsta, nici măcar în zona partidelor care se cred suveraniste nu există o foarte multă preocupare pentru această lege care, în opinia noastră, este cel mai grav atac dat la adresa memoriei publice românești, la adresa istoriei naționale și la adresa culturii naționale. Pentru că ea lovește în cei care au făcut România Mare, în cei cărora le datorăm marea cultură românească și în cei care sunt, pentru noi toți, repere morale, istorice și politice.
De ce? Pentru că ei, spun fariseii, nu se mai potrivesc contextului politic de astăzi, pentru că ei nu mai răspund normelor politice de astăzi. Este o stupizenie înfiorătoare să judeci faptele și declarațiile unor oameni dintr-o altă epocă, de acum 100 sau 150 de ani, cu normele și măsurile de astăzi.
Dumitru Sîrghie
