Îi sfătuiesc pe locuitorii comunei Fălcoiu să accepte din tot sufletul schimbarea!

Cine sunteți d-voastră, de fapt, d-le Mărgeloiu?

Sunt un fiu al comunei Fălcoiu, sat Cioroiu. Acolo m-am născut, acolo am copilărit, acolo am absolvit școala generală cu clasele I-VIII. După care, am absolvit Liceul Agricol din Caracal, secția Contabilitate. A urmat armata, m-am eliberat din armată, iar pe data de 21 aprilie 1975, am dat concurs la Spitalul Județean Slatina și am intrat la biroul  personal, ca inspector personal, așa cum se numea secția atunci. Și în prezent sunt la spital. Din 2001, sunt șef serviciu administrativ. Am absolvit Facultatea de Management și Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală. În prezent, sunt pe funcția de inginer și șef serviciu administrativ a Spitalului Județean Slatina. Mai am doi ani până la pensionare.

Sunt căsătorit, soția mea a fost asistent, actualmente este pensionar. Am un băiat, este inginer la o mare fabrică de pe teritoriul Slatinei. Nora mea este economist la una dintre băncile slătinene. Avem o nepoțică de patru ani. Moștenesc casa părinților din satul Cioroiu, unde am o gospodărie deosebit de frumoasă, unde creștem animale, păsări, așa cum face tot omul gospodar. Avem ceva pământ, îl cultivăm an de an, punem legume pentru întreținerea familiei.

Aveți cam tot ce vă trebuie, o familie frumoasă, condiții bune de viață, putere fizică și înțelepciune. Ce vă lipsea de ați intrat în politică?

Una dintre supărările mele personale este legată de drumul județean care face legătura dintre Slatina, Caracal și Craiova. Se face la stânga, spre satul meu natal, la o distanță de 4 km. Vară de vară, trecem prin bălării, pe stânga și pe dreapta drumului, de peste doi metri. Este o rușine! Nu intervine nimeni. Observația pe care o fac acum este de ani de zile. Este deplorabil. Dacă îți vine un prieten din altă localitate, îți e rușine să spui că stai acolo. Acesta este primul lucru care m-a supărat.

Al doilea lucru este că, după Revoluția din 1989, s-a dărâmat tot. Nu s-a mai întreținut nimic, nici fosta grădiniță, nici brutăria, nici școala, unde nu mai funcționează decât o clasă sau două de grădiniță. Totul este lăsat în paragină. Nu vă mai spun despre aspectul privind igiena comunei, cu tot ceea ce cuprinde, șanțuri, salubritate… Este zero activitatea pe această temă.

Așa cum ați spus d-voastră, ce mai îmi trebuie mie… Într-adevăr, este o legare la cap, o problemă, care ar trebui să o evit, în special în zona pensionării, în care omul vrea liniște și pace. Eu mă bag în această luptă, pentru că oamenii au încredere în mine.  Un alt lucru care m-a determinat să candidez este inactivitatea tineretului la nivelul comunei. În afară de un teren de fotbal, echipa fiind înscrisă la județ, tineretul nu mai are niciun fel de preocupare, nicio șansă de a se distra, într-un mod creativ. Nu știe cum arată o bibliotecă în comună. Dar în momentul când voi accede în această funcție, vă promit că va cunoaște o dezvoltare extraordinară. Eu voi ajuta biblioteca cu cel puțin 300-400 de cărți de beletristică, pe care eu le am și le voi dona bibliotecii.

Pe timpuri, exista acea activitate numită Hora satului. O duminică se ținea la Fălcoiu, o duminică la Cioroiu, lumea se aduna, se cunoștea, mâncau un mic, beau un pahar de bere. Exista un loc, pe care noi îl numeam parc, iar acum, acolo se plimbă oile și caprele. Probabil că, acum, este o proprietate privată, vom vedea dacă primăria a vândut acel teren. Vom găsi un spațiu și pentru tineret, unde să se întâlnească, să relaționeze. Mă gândesc la un mini-club, unde să joci un șah, remi, unde să se discute probleme comunei. Găsim soluții, dacă se vrea.

Pentru mine, este o muncă în plus, dar va fi o plăcere ca, oamenii venind către mine, eu să pot să le rezolv problemele. Ce am constatat, d-le Sârghie, din discuțiile purtate cu oamenii? Oamenii nu știu să-și caute drepturile, nu știu cui să se adreseze, nu-i învață nimeni ce să facă. Să spunem că o familie ar avea dreptul la ajutor social, după toate drepturile, dar nu știe unde să se ducă, n-o îndrumă nimeni. Mie îmi spunea cineva că are 5 copii și-i ia să stea pe scările Prefecturii. I-am spus că nu trebuie să facă așa ceva, pentru că nu câștigă nimic, să stăm la masă, să-mi explice totul, să punem totul pe hârtie și trimitem mai departe. Așa se rezolvă lucrurile.

Frumoase aceste gânduri îndreptate către redresarea comunei în care v-ați născut.  Dar de ce ați ales PNL și nu alt partid?

De ce PNL? La alegerile prezidențiale, în comuna noastră, nu s-a pus un singur afiș cu PNL, cu Iohannis sau cu alți candidați ai PNL și am fost foarte intrigat. Atunci, am luat legătura cu cineva de la PNL și am spus: „Ce faceți acolo?” Mi s-a spus că acolo este PSD și nu intră nimeni. Am luat afișe, am împărțit afișe și Iohannis a luat 18%, într-o comună pesedistă în care am împărțit doar 100 de afișe. Deci, se poate, cu puțin efort.

De ce PNL? Din punctul meu de vedere, PNL este un partid foarte serios. Îmi aduc aminte și, din nefericire, trebuie să pronunț numele lui Tăriceanu (păcat că acest om s-a aliat cu comuniștii), sistemul sanitar în care lucrez a cunoscut o dezvoltare fantastică, atât din punct de vedere material, în sensul dotării cu aparatură, medicamente și materiale sanitare, cât și din punct de vedere salarial. S-a cunoscut o dezvoltare, un mers spre bine. Atunci, am spus că PNL este partidul care face ceva. În loc de „vom face” s-a mers pe „facem acum”. Și, într-adevăr, s-a făcut atunci.

Este un partid pe val, un partid care, din ce în ce, intră în sufletul mai multor oameni. Eu nu pot spune că toată localitatea mea știe ce înseamnă PNL sau că sunt mulți ahtiați după PNL. Dar, cu convingere, cu rezolvarea problemelor pe care o să le punem în platforma politică, își vor da seama că suntem serioși și putem să facem ceva pentru ei. Sub nicio formă, nu vom propune lucruri pe care nu le vom putea face.

Vă spun că, într-o localitate, sunt lucruri pe care le poți face și fără bani. Vă dau doar un exemplu: igienizarea străzilor, a ulițelor, se poate face foarte ușor. Avem oameni asistați social, avem destui căruțași, avem săteni cărora le pasă de comuna lor și vor putea face servicii comunității. Făcând acest lucru de câteva ori, omul nu are cum să te refuze, nu are cum să se supere pe tine, pentru că-i atragi atenția că-n șanțul din dreptul casei lui este mizerie.

Poate că și impusul pe care l-a dat câștigarea alegerilor de către Iohannis a fost determinant pentru înscrierea dvs. în PNL…

Această victorie netă și binevenită pentru populația țării a fost un lucru extraordinar de bun. Există o zicală: în pomul bun, toți dau cu pietre. Dând cu pietre, s-a văzut că din pomul bun au căzut roade bune. Mă refer la d-l președinte Iohannis. Și acesta este un lucru care m-a determinat să intru în PNL.

Comuna Fălcoiu este una cu oameni vrednici, avea și niște formații de dansuri, de muzică. Mai are ceva, la această oră?

În afară de echipa de fotbal, nu mai are nimic. Exista un cor de femei, când eram la liceu. Exista hora săptămânală. Era frumos. Lumea îmbrăcată în straie populare. Acum, suntem într-un întuneric spiritual și cultural. Nu este bine!

Oamenii din Fălciu aveau o îndeletnicire, care dusese faima comunei, chiar și peste hotare: cultivarea usturoiului. Se mai ocupă cu așa ceva?

Mai există, dar foarte plăpând. Eram apreciați pentru cultivarea usturoiului, cepei și tutunului. A dispărut, acum tutunul se mai cultivă doar prin grădinile oamenilor, iar usturoi, la fel, foarte puțin. În comună, pământul este foarte bun, productiv, prelucrat în condiții de înaltă clasă, produce cel puțin două culturi pe an. Dar de ce nu se mai pune usturoi? Ca locuitor al acelor meleaguri, știu că primul lucru este îmbătrânirea populației, pentru că tineretul, în marea lui parte, a plecat în străinătate, în oraș sau unde a văzut cu ochii… Cei care au rămas în comună, nu mai au forță financiară să inițieze culturi, pentru că inițierea unei culturi este foarte scumpă. Opinia mea este că se fură foarte mult și se distrug culturile de către un grup de câțiva cetățeni care au oi și care le pasc peste tot. Nimeni nu ia nicio măsură. Știu că primarul este atotputernic în zona lui. Legile țării îi dau atâtea drepturi ca să aibă grijă de această comunitate, din orice punct de vedere.

Dacă te duci, însă, la primărie și spui că oile nu știu cui au mâncat un ha de cultură, ți se spune că nu ține de ei, că trebuie dat în judecată. Dar niciodată cineva din primărie nu s-a dus să vadă unde crește acela oile. Există la ora aceasta un teren pe care nu se cultivă nimic? Nu! Atunci, unde se hrănesc oile?  Este o problemă stringentă. Foarte multă lume se plânge de aceste chestii. Aceasta va fi una dintre preocupările mele dacă ajung la primărie, pentru că este o tragedie pentru locuitorii comunei.

Ce ne puteți spune despre echipa d-voastră liberală?

Echipa mea este formată din oameni destoinici, din oameni tineri. Eu am început să strâng adeziuni și să fac nucleul acestei organizații, cu oameni tineri. Unul dintre ei, care este și președintele Organizației de Tineret, Robert Dănuț Ciobanu, este un băiat care a terminat, de curând, școala de asistenți medicali, un băiat foarte cuminte. El va fi și unul dintre consilierii mei. Mai avem o fată din Fălcoiu, care este încă la Școala Postliceală Sanitară – Alina Dumitrescu, cuminte, bine pregătită, o fată destoinică. Mai am și oameni de vârsta mea, Ion Mărgeloiu, care și el va fi în fieful meu de conducere. Eu nu vreau să fac adeziuni doar de dragul de a le face, ci vreau să fac oamenii să vină spre noi, să creadă în noi și să ne voteze. Nu adeziunile ne ridică, ci discuția cu omul și puterea noastră de a-l convinge. Eu le-am spus că le ofer capacitatea mea managerială, din punct de vedere al administrației locale, iar ei să-mi ofere votul.

Transmiteți un mesaj către locuitorii comunei d-voastră.

Îi sfătuiesc pe locuitorii comunei Fălcoiu să accepte din tot sufletul schimbarea. E foarte mult să stai 26 de ani ca primar. Te plafonezi, nu mai vezi pe lângă tine absolut nimic și ai impresia că totul ți se cuvine.

Îi rog să înțeleagă bine mesajul meu, să accepte schimbarea, să aibă încredere în noi, cei care venim acum. Dacă cetățenii doresc să le dau un gaj că se vor realiza aceste lucruri, eu le voi depune demisia mea în alb, dacă ei mi-o vor cere, la momentul accederii mele la funcția de primar. Nu este o vorbă mare, dar este una dintre posibilitățile mele personale de a-i face pe oameni să creadă în noi și să creadă că le vrem binele. Eu cred că nu este o rușine să-ți depui demisia, în momentul în care nu poți face ceva. Nu te obligă nimeni să stai. Decât să faci ceva prost, mai bine nu mai faci!

Dumitru SÂRGHIE