Marți, 9 iunie a.c., s-a împlinit un an de la plecarea în eternitate a celui care a fost Paul Matiu, istoric și șef al Bibliotecii Ion Minulescu din Slatina, ani în șir…
Actualul director al acestei biblioteci, d-l Florin Cârstea, dimpreună cu Gabriela Matiu, soția celui plecat la stele, a organizat o comemorare, la care au participat și au luat cuvântul numeroase personalități culturale din județul nostru și din alte județe, jurnaliști, prieteni ai regretatului Paul Matiu, profesori, dar și personalități ale vieții politice și administrative din județul nostru, cum ar fi președintele CJ Olt, Paul Stănescu, și prefectul de Olt, Silviu Neacșu.
Cu ocazia acestei manifestări de suflet, a fost dezvelit și bustul marelui dispărut, al cărui autor este pictorul Marcel Duțu. De asemenea, a fost lansată cartea „In memoriam Paul Matiu”, coordonată de Gabriela Matiu.
Se cuvine, deci, să-i mulțumim d-nei Gabriela Matiu, cea care, ca o adevărată Victoria Lipan, a făcut efortul de scoate această carte, în memoria celui care a fost Paul Matiu. O carte cuminte, ca să fie toată lumea mulțumită și cu lacrimi pe obraz, conform unei zicale inversate: „Despre cei care-au rămas – numai de bine!”
Despre cel care a fost intelectualul de marcă Paul Matiu se poate scrie mult mai mult. O istorie adevărată, cu luminile și umbrele sale… O istorie despre perioada de după Revoluție, în care Paul Matiu a condus Cultura județului Olt. Despre presiunile pe care le-a exercitat asupra sa politicul, înainte și după 1989. despre impostorii din politica locală (vezi perioada Copilău-Buică), care l-au hărțuit. Fiindcă, viața lui Paul Matiu n-a fost un câmp de maci, în care să pască mieii albi, ca să-l parafrazăm pe Petre Țuțea.
Putem să scriem despre gândirea lui monarhică, despre teza lui de doctorat, o teză originală și bine primită în cercurile naționale de istorie. Despre ineditul de a scrie de A.I. Cuza și altceva decât învățasem noi la școală.
Într-o carte despre Paul Matiu se pot insera, fără jenă, și luptele interne dintre oamenii de cultură (unii chiar de incultură) de la noi din Olt, un fel de Invidia Culturalis, ca latinizăm puțin.
Se poate scrie și despre patimile lui Matiu, despre sufletul lui rotund, despre originile sale ardelenești (după tată) și cele basarabene (după mamă), despre activitatea sa universitară, fiindcă – în 2003 – a devenit profesor asociat la Universitatea din Pitești, Catedra de Istorie. Despre Ordinul Meritul Cultural, în grad de Cavaler, conferit, în 2004, prin decret prezidențial, pentru recunoașterea activității sale în sfera istoriei și culturii.
Ca să vă spun drept, mă deranjează faptul că unii dintre foștii lui turnători la Securitate îl plâng astăzi cu lacrimi de crocodil.
Matiu a fost un intelectual veritabil, în ciuda bârfelor care s-au spus despre el, un doctor în istorie adevărat, nu unul făcut la apelul bocancilor, cum se fac astăzi doctorii, prin influență politică. Paul Matiu a fost, mai ales, un patriot deplin, direct, fără rest. N-am să uit niciodată ce au făcut el și Florin Cârstea pentru biblioteca-soră de la Ialoveni, Republica Moldova.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Dumitru SÂRGHIE
