De șase ani, ziua 10 Mai (Ziua Independenței României, dar și Ziua Regalității Române) este sărbătorită în cadrul unui Garden Party ce are loc în parcul Palatului Elisabeta, în prezența membrilor Familiei Regale și a mii de români. În acest an, Familia Regală a avut 6000 de invitați din toată țara.
Sărbătoarea a debutat cu apariția membrilor Familiei Regale în balconul Palatului. De această dată ASR Principesa Moștenitoare Margareta a fost însoțită de ASR Principele Radu al României, ASR Principele Nicolae și ASR Principesa Maria, cea mai mică dintre fiicele Regelui Mihai.
După intonarea Imnului Regal, în uralele mulțimii, membrii Familiei Regale au coborât în parcul Palatului unde, timp de 45 de minute, s-au întreținut cu invitații.
Către sfârșitul acestei minunate sărbători, membrii Familiei Regale au reapărut în balconul Palatului, în timp ce o escadrilă a Clubului Aviatic București, într-un zbor acrobatic, a survolat de mai multe ori grădina Palatului Elisabeta. Zeci de furnizori ai Familiei Regale au oferit invitaților băuturi și gustări alese.
La manifestare, a participat și o fanfară militară a bersaglierilor italieni, care a cântat timp de 30 de minute, spre încântarea publicului prezent.
Județul Olt a fost prezent la această manifestare cu o delegație condusă de fostul 
deținut politic Ioan Paul Popescu, care este și președinte al filialei Olt a asociației Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei. Din delegație a făcut parte și d-l Ion Ciocan, primarul comunei Osica de Sus, membru în CJEX al PNL Olt.
La Garden Party ascultăm melodia sângelui albastru și redescoperim valorile morale profunde, demult îngropate de comuniști: loialitate, rafinament, stil, civilitate, patriotism, spirit de jertfă, vocații înalte, valoare intrinsecă și prestigiu, grație, subtilitate, măreție, cultură, lacrimi și roze, muguri și amurguri, luciditate, freamăt demiurgic, istorie și umanitate.
L-am întrebat pe fostul deținut politic, Ioan Paul Popescu, ce semnificație are ziua de 10 Mai. Iată răspunsul domniei-sale:
10 Mai – Libertate și Regat
În istoria noastră, Ziua de 10 mai are o triplă semnificație. Prima: 10 mai 1866 este ziua în care Principele Carol a depus jurământul de credință față de poporul român și a devenit Domnitorul Principatelor Unite.
A doua: 10 mai 1877 este ziua în care domnitorul Carol I a semnat Declarația de Independență a țării. Aici este nevoie de câteva precizări. Din 1877 până în 1947, adică timp de 70 de ani, 10 mai a fost sărbătoare națională. După abolirea monarhiei (30 decembrie 1947), 10 mai a încetat să mai fie sărbătoarea națională, iar Independența României, s-a spus, că a fost declarată în ziua de 9 mai.
Așa am învățat noi la școală în perioada comunistă. Din păcate, chiar și după prăbușirea comunismului, majoritatea profesorilor de istorie le-a spus elevilor aceeași minciună. Un singur exemplu: Dan Berindei (academician) a publicat în 2008 o istorie a românilor (cronologie) în care, la pag. 112, stă scris negru pe alb: „Mai, 9. Sesiune extraordinară a Adunării Deputaților care proclamă independența de stat a României. Ministrul de externe Mihail Kogălniceanu declară în fața Adunării că: «suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare… suntem o națiune liberă și independentă».
Că Mihail Kogălniceanu a făcut această declarație în Camera Legiuitoare este adevărat, dar de aici și până la o declarație de independență a țării este cale lungă. Pe deasupra, o declarație de independență n-ar fi putut avea urmări juridice dacă nu ar fi fost semnată de șeful statului, adică de Domnitorul Carol I. În realitate, în ziua de 9 mai 1877, Camera Legiuitoare “a luat act că războiul între România și Turcia, că ruperea legăturilor cu Poarta și independența absolută a României, au primit consacrarea lor oficială” (Titu Maiorescu „Istoria contimporană a României”, Editura Librăriei SOCEC București 1925, pag. 123)
A doua zi, adică marți, 10 mai 1877, Domnitorul semnează în fața principalilor demnitari ai statului Declarația de Independență a României. La rândul lor demnitarii statului „țin discursuri înaintea Domnitorului și-l felicită pentru independența declarată” ( Titu Maiorescu – opera citată pag. 123)
A treia: tot în 10 mai, dar în anul 1881, România devine Regat, iar Carol I devine Rege. Ca urmare a acestei noi împliniri, ziua de 10 mai va fi socotită și „Ziua Regalității Române”.
Tripla semnificație a zilei de 10 mai a fost foarte frumos ilustrată în versuri de Vasile Alecsandri: „10 mai ne-a fi de-a pururi / Sfântă zi, căci ea ne-a dat, / Domn puternic țării noastre, / Libertate și Regat.”
(ultima strofă din poezia 10 mai, de V. Alecsandri)
Vasile Alecsandri a fost cenzurat în perioada comunistă și, ca urmare, poezia intitulată 10 mai nu a fost publicată în nici o ediție a operei acestui mare poet român. În mod straniu, nici în cele 2 ediții postdecembriste ale operei lui V. Alecsandri poezia 10 mai nu figurează. La fel de straniu este și faptul că în zilele de 8 și 9 mai 2015 (adică la 25 de ani de la prăbușirea comunismului) postul public de Radio (România Actualități) a repetat la modul obsesiv, că ziua Independenței țării noastre este 9 mai. Dar de ce zic straniu, că doar trăim într-o Republică concepută sub directa îndrumare a bătrânului comunist Ion Iliescu, după chipul și asemănarea sa.
Dumitru SÂRGHIE
