AcasăUn poem pe săptămânăLA MOARTEA UNEI PROSTITUATE

LA MOARTEA UNEI PROSTITUATE

Au găsit-o în parc, ucisă, pe Mara,
Lângă rotonda unde cânta, des, fanfara,

Părea că nu-i moartă, părea chiar că plânge,
Avea pielea albă și îngeri în sânge,

Iar păru-i cel negru închis, ca Infernul,
Simboliza, negreșit, Infinitul, Eternul …

Și sânii mirați, păreau încă trezi,
Și ochii, o Doamne, fantastic de verzi!,

De marmură, umerii ei scânteiau,
Pe coapsele-i reci, două vrăbii dansau…

Mamă a mamelor, Sfântă Mireasă,
De zei selectată, de îngeri aleasă,

Ca să ne fie nouă, bărbaților, prană,
Femeie totală și fără prihană,

Te-ai dăruit tuturor, cu disperarea78204794
Ființei umane, alegându-ți cărarea,

Care te-a dus, negreșit, la pieire,
Femeie de jertfă și de…murire,

Te plâng toți bărbații, te plânge și cerul,
Te plâng Universul, Zenitul, Eterul…

Dulce Femeie și prostituată,
Premergi Învierea, străfulgerată!

Dumitru Sârghie-Mitif


1 COMENTARIU

  1. Mitica Sarghie, durul, poate sa scrie ceva atat de delicat ! Superba !

Comments are closed.

- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments