Dacă n-ar avea, la orice oră din zi din noapte, câte-un lingușitor de serviciu, orice înalt demnitar al statului român, fie și unul cu studiile făcute la mare distanță de învățătură, cum e (a fost) Liviu Dragnea, ar putea să redevină un om relativ normal, cu oarece simț al măsurii, apărându-și și salvându-și, în cele din urmă, propriile trăsături din hățișul și haosul de chipuri fastuoase atribuite lui, dar imaginate și potrivite opticii fiecărui aplaudac în parte.
Practic, baronul, amploaiatul, ștabul, șeful de divan, stăpânul de sclavi, ciocoiul roșu, galben sau verde, ori cum vreți voi să-i spuneți marelui parvenit al momentului, nu-și mai aparține. Mulți dintre cei aplaudați și delirați de lingăii de partid și de stat…degeaba pe banii poporului își pierd mințile și chiar se cred Dumnezei. Ori „dumnezei” precum Dragnea și Ponta (care este chiar sub nivelul caracterial al lui Dragnea), ies repede de pe scenă. Și, dacă se întorc, devin jalnici, patetici și demni de mila tuturor babelor divorțate care, după Revoluția din Decembrie 1989, pupau afișele lui Ion Iliescu, lipite pe pereții exteriori de la Bufetul comunal, după ce cotoroanțele dădeau pe gât două sute de rachiu din pufoaică, de duhneau până la Căminul cultural.
Alții, mai destupați la minte, realizează mișelia și teatrul pe care-l joacă omagiatorii lor, dar e prea târziu să-i mai trimită la origini, fiindcă ipochimenii pluri-frons pot trece repede în solda inamicului politic (vezi pesedistul care a scris pe frontispiciul unei clădiri că-și introduce… scula în Europa și America, cât de liberal este astăzi), capabili să le spună noilor stăpâni și lumii întregi ce-au supt și ce n-au supt tiranii de la sânii și mitra amantelor lor…În acel moment al vieții lor, grangurii supremi devin sclavii propriilor sclavi.
Uitați-vă la, până mai ieri, generalisimul Dragnea și semisfertodocta Anca Alexandrescu, care, în toată existența ei, i-a trădat pe toți cei pe care i-a lins. Pe bani mulți. În fapt, „interviul” de la pușcărie luat țărănoiului Dragnea a fost o trădare, pusă la cale de Gușă, care joacă la două capete sau la mai multe. Dracul să-l pieptene de sticlete cu ochi albaștri. Cu acest „interviu”, stăpânul de altădată, Dragnea, a devenit pur și simplu o unealtă a unui joc de presă, în care altă unealtă, Anca Alexandrescu, și-a scos șobolanul, pe care, altădată, îl pupa pe mustăți, la raport.
Umilitor pentru Dragnea. Inutil acel interviu. Cine l-a văzut cu ochi buni? Poate babele acelea, acum bătrâne de tot, care, după Revoluție, după două sute de grame de rachiu din pufoaică, sărutau afișul lui Ivan Ilici… Nimic din ce spune Dragnea, cobaiul multitrădătorului Gușă, nu poate scăpa oprobriului popular. Tocmai din acest motiv a născocit „acoperitul descoperit” acest „interviu”.
Lamentabil…
Dumitru Sârghie
