PNL este pentru mine ca dragostea dintâi, cea de care vrei să nu mai auzi, dar la care te întorci, din când în când. Sau, PNL este ca Sonata lui Vinteuil, imaginată de Marcel Proust, în romanul „A la recherche du temps perdu”, muzica pe care nu poți s-o înțelegi decât prea târziu.
Despre elanul căzător și atitudinea sinucigașă a liberalismului românesc postdecembrist au scris și au vorbit zeci de analiști ai patriei noastre bune, populare și române, cum ar zice pribeagul nostru genial, Paul Goma. Despre PNL Olt, am scris și am vorbit noi, ziariștii de aici, după puterile, flerul și instrucția noastră intelectuală. Și, mai ales, după cei șapte ani de acasă și după educația politică pe care le avem.
Am analizat sau, uneori, am trecut cu vederea, marile trădări ale liderilor locali Covacs, Ciugulea și Știrbu, această triadă toxică și pseudo-liberală a PNL Olt, care s-a vândut ca târfa-n piață, feștelind memoria postumă a Brătienilor, a liberalismului interbelic și a liberalismului, în general.
Mi-am pus mari speranțe în Costel Moisescu cel care, înainte de toate, a fost cel mai onest și mai aplicat președinte al PNL Olt, de după Revoluție, deși, în particular, recunoștea că dorește, cu orice preț, să iasă de sub papucul lui Gigel, care continua să-și vândă partidul, pentru interesele sale. N-a avut timp, bietul Costel, nici să reformeze partidul, deși făcuse pași hotărâtori, dar nici să scape de piaza rea… nomina odiosa!
Apoi, partidul a fost preluat, democratic, de Liviu Voiculescu, fost polițist, și considerat continuator legitim al regretatului Moisescu. Din nou, speranțele electoratului de dreapta din Olt au prins contur, iar nevoia de liberalism, într-o mare socialistă, trebuia să ducă la formarea unei echipe solide, promițătoare, care avea o misiune grea în PNL, după dezastrul voit creat de Știrbu, misiune echivalentă construirii unei case distruse de un cutremur.
Liviu Voiculescu, a dovadă de inteligență și diplomație, în reconstrucția PNL, aducâdu-l nu după mult timp, la partid, pe Gabriel Buliteanu, o fostă victimă a lui Gigel.
În fapt, un întreprinzător privat de succes, care are proprietatea cuvintelor, care știe ce înseamnă liberalismul, însă s-a lăsat sfătuit ba de unul, ba de altul, și a forțat, prin intermediul altora, ruperea relației cu președintele de drept, Voiculescu, domnia sa Buliteanu fiind, pe bune, doar un președinte interimar. Unul care trebuia să dovedească, faptul că e mai bun decât fostul președinte, Țârcomnicu, cel ce fusese ales la conducerea PNL Slatina prin sufragiu democratic.
Se tot pune întrebarea dacă Liviu Voiculescu a scăpat de influența nefastă a lui Gigel, cel care are o putere destul de mare la Centru și care poate face jocuri… mortale. Unele mutații pe care le-a făcut Voiculescu denotă o clară independență a acestuia față de Gigel, altele dau o impresie oarecum opusă. E greu de precizat cu exactitate dacă Liviu îi mai dă raportul lui Gigel, în tot și-n toate, și tocmai de aceea, gâlceava dintre președintele Voiculescu și interimarul Buliteanu e de rău augur, din punct de vedere politic, mai ales pentru ultimul.
Pentru că una este nevoia de liberalism, care presupune, în special, un interes personal imediat și care, aduce oamenii lângă oameni, și alta este să fii cu adevărat pasionat de reformarea liberalismului autohton, când oamenii pun suflet lângă suflet. Din păcate, mulți dintre ciocoii noi ai PNL Olt nu sunt capabili de jertfă și de luptă autentică împotriva PSD.
Ca să n-o lungim, disensiunile dintre Voiculescu și Buliteanu vin dintr-o strategie greșită a celui de-al doilea, din cauza faptului că a ezitat mai tot timpul să iasă în presa scrisă și audio-vizuală, pentru a-și spune direct punctul de vedere, tranșant și fără ambiguități. Mai ales că, dintre toți aspiranții la ciolane din PNL Olt, singurul care n-are ce pierde, dacă pleacă, este Buliteanu. El a greșit, însă, lăsând ziariștii să-i facă agenda. Ziariști care, până la urmă – și nu mă exclud de aici – nu știu resorturile interne ale PNL Olt, nu cunosc mașinăria de vot a lui Voiculescu, pe care președintele ales o poate canaliza, subliminal, în sensurile dorite de el. Mai mult, Buliteanu și-a exprimat opiniile pe la colțuri, fapt neonorant pentru un liberal sadea, care avea cadru democratic să-și spună opinia în forurile de partid.
Voiculescu, diplomat, a transmis presei relativ ostile lui și favorabile lui Buliteanu semnale pașnice, calde, și a spus cinstit că va lua o decizie, după ce biroul de conducere al PNL va analiza activitatea președintelui interimar Buliteanu.
Din momentul acesta, noi cei din presă, care am fost de-o parte sau de alta a acestui relativ scandal, nu mai avem niciun rol, până la deciziile care se vor lua, în privința domnului Buliteanu. E o problemă internă de partid și, în funcție de modul în care va fi administrată, vom comenta pozitiv sau negativ.
Până se hotărăște soarta interimarului de la municipiu, cel care, în romantismul lui stilistic, a greșit strategic, crezând că, în PNL Olt, pasc mieii albi, prin câmpuri de maci, cum ar spune Petre Țuțea, pot afirma, fără să greșesc prea mult: varianta Ionuț Comănescu, la Primăria Slatina, întoarce PNL Olt în peștera imorală a lui Știrbu
Domnilor din PNL Olt, nici eu și nici alți ziariști locali sau centrali nu trebuie să vă facă agenda! Uitați-vă la centru, acolo unde Gigel, dar și alți liberali aserviți PSD, care empatizează cu presa Varanului, s-au dezis de inițiativa lui Orban, adică de plângerea penală făcută prim-ministresei Dăncilă și controversatului Dragnea.
Hălăi-șa!
Dumitru Sârghie
LIBERALII LU’ PESTE