În timp ce, la Craiova, în matriarhatul bifrons al Întâi-Stătătoarei (era să scriu Întristătoarei) Olguța Vasilescu, cu ocazia mitingului electoral pentru „viitorul președinte” al României, pesediștii și liberalii din Olt s-au pupat muscălește pe obraji, insistând en-fanfare să se pozeze cu „tânăra speranță” a triumviratului PSD-PNL-UDMR, Crin Antonescu, la Slatina, orașul nașterii unor mari cărturari, precum Eugen Ionescu și Pan. M. Vizirescu, politicienii locali s-au prins într-un veritabil dans al ipocriziei. Între capii PSD și primarul PNL al Slatinei, Mario De Mezzo, dihotomia capătă proporții grotești, asemenea unui teatru de păpuși unde sforarii se schimbă, dar scenariul rămâne același.
Pe de o parte, PSD Olt îl acuză pe primarul liberal că nu își îndeplinește promisiunile, promisiuni ce, recunoaștem, sunt câtă frunză și iarbă a crescut în această primăvară stranie pe drumurile județului, iar pe de altă parte, Mario De Mezzo se vede nevoit să se bată nu doar cu multiplele lui promisiuni greu de acoperit în actuala conjunctură națională, ci și cu ,,greaua moștenire” lăsată de fostul primar pesedist, Emil Moț, cel care a reușit performanța de a pierde alegerile într-un oraș dintr-un județ în care PSD-ul părea a fi invincibil.
Și acum, întrebarea fundamentală: Poate Slatina să iasă din acest joc de-a „frații vitregi”? Răspunsul e simplu: da, doar dacă cele două tabere – așa-zis aliate la nivel guvernamental, dar, pe fond, rivale – ar pune interesul local și național mai presus de interesele lor de clan și de gașcă. Și PSD, și PNL ar trebui, poate, să recunoască public că Slatina are nevoie de mai multă pace, decât de războaie politice, iar dacă ,,aliații lu’ Pește” tot se pozează frumos și se sărută cu spume la mitingurile lui Crin, ei ar putea să dovedească și o fărâmă de responsabilitate față de cetățenii orașului în care a văzut lumina lumii poetul Barbu Paris Mumuleanu.
Am ajuns, însă, într-un punct critic, în care slătinenii de bună credință, care sunt majoritari, nu mai înțeleg nimic, iar speranțele lor într-o administrație modernă, umanistă și dreaptă, par năruite. Pe fundalul general al unei țări precum România, aflate într-o criză economică și socială profundă, nu mai sunt crezute nici măcar promisiunile de pace. Poate doar la Centru, în fața camerelor de luat vederi și a ziariștilor aflați în solda politrucilor zilei, acolo unde liderii PSD-PNL și UDMR se îmbrățișează ca la teatru și schimbă „vorbe mari” despre „colaborare” și „interese comune”. În realitate, însă, conflictele interne dintre PSD și PNL (UDMR-ul pare a fi aflat, mai degrabă, în siajul izolaționistului lui Viktor Orban), se dovedesc a fi principala cauză a stagnării dezvoltării administrative, stagnare care bântuie nu numai Oltul și Vâlcea, ci majoritatea județelor patriei.
Mai mult, punând întrebarea dacă PSD și PNL mai sunt credibile în fața electoratului, răspunsul este evident: nu! Căci, între promisiunile neonorate ale tuturor și războaiele interne, electoratul a ajuns să creadă că acești politicieni nu sunt altceva decât trupe de actori care joacă un spectacol prost, într-un teatru gol. De altfel, personal, eu cred că nici liberalii din Olt și din întreaga țară, in integrum, nu sunt tocmai dornici să îl încoroneze pe Crin Antonescu, așa cum nu l-au încoronat nici pe „Bunelu”, bietul general Ciucă fiind tratat de liberali mai rău decât l-au tratat românii de rând.
În final, eu care nu mă pretind nicicum vreun vizionar al politicii românești, așa cum se pretind mulți pulifruci și Pene Corcodușe, aflați/ aflate în războiul de 30 de ani cu limba română, însă nu pot să nu observ de la o poștă, din ce în ce mai clar, că scandalurile interne dintre PSD și PNL nu fac altceva decât să saboteze orice șansă de progres pentru România, dând, astfel, apă la moara extremiștilor rusofoni georgiști și pontiști. Mai mult, aceste conflicte sunt dușmanul nedeclarat al unui candidat proeuropean, cum pare a fi Crin Antonescu (cu toate scăderile sale), el fiind candidatul care riscă să fie îngropat de propria lui alianță.
Așadar, înainte de a se mai poza la mitinguri și de a ne vorbi despre „interesul național”, poate că PSD și PNL din județul lui Caracostea, prin reprezentanții săi, ar fi bine să pună pe masă un armistițiu real – pentru Slatina, pentru Olt, și pentru România viitoare a copiilor și nepoților noștri.
Dumitru Sîrghie
