Câtă penibilitate poate încăpea într-o armă politică! Piedone ne vestește că bumerangul este unealta cu care va rade actuala clasă politică.
Frumos! Numai că bumerangul are o meteahnă pe care tribunii de ocazie și acoliții lor, foști pesediști, uită s-o învețe: se întoarce la cel care-l aruncă.
Îl zvârli spre dușman, îl vezi cum pleacă țanțoș, apoi îl aștepți. Și vine. Cu aceeași credință în traiectorie.
Poate că semisfertodoctul Piedone, care-a produs doar mătreață, pe care a vândut-o pe bani grei, vrea să schimbe clasa politică. Dar, cu bumerangul în mână, s-ar putea să schimbe doar poziția victimei.
Și atunci rămâne întrebarea, de o simplitate aproape gospodărească:
Dacă bumerangul e arma lui Piedone, cine ține capul când se întoarce? Râsu’-plânsu’: arma ,,anti-sistem” are, în România, obiceiul prost să se întoarcă la utilizator.
Dumitru Sîrghie
