Eram, demult, noi amândoi,
Tovarăși buni de pituluș,
Râdea de noi un pițigoi,
Cu vesta-i galbenă de pluș…
Natura artă zămislea,
Iar noi, pruncuții de plăieș,
Priveam, îndrăgostiți lulea,
La patru fructe de măceș.
Pentru un timp, ne-am despărțit,
Tu te-ai înscris la Grupa mare,
Curând, eu m-am îndrăgostit,
În clasa-ntâi, de-nvățătoare.
Pe tine Lia te chema
Și te sculai la ora șepte,
Iar când te-am dus la Cinema,
Ne-am reîndrăgostit pe trepte…
Apoi, rămas-am amândoi,
Tovarăși buni, pentru vecie,
Râdea de noi un pițigoi,
Și va tot râde – sine die…
Dumitru Sârghie-Mitif