România pare să fi descoperit elixirul competenței universale. Nu mai contează ce ai învățat, ce profesie ai sau câți ani ai muncit într-un domeniu. Contează doar cât de bine te ține partidul conectat la priză.
Cristian Bușoi este imaginea acestei lumi pe dos: medic de profesie, ajuns să gestioneze energia. În politica românească, carnetul de partid cântărește mai greu decât diploma, iar funcțiile se împart cu o lejeritate care sfidează bunul-simț.
Adevărata energie se vede însă în declarația de avere: terenuri, apartamente, o vilă impresionantă, zeci de conturi bancare și investiții de milioane. Toate declarate. Românul care își numără bănuții până la următorul salariu privește această prosperitate și pune întrebarea firească: cum se poate strânge o asemenea avere după o viață petrecută aproape exclusiv în demnități publice? Este o întrebare la care transparența și instituțiile statului au datoria să răspundă ori de câte ori apar nelămuriri.
Arghezi i-ar fi așezat fără ezitare în galeria ciocoilor. Cu haine scumpe, cu declarații solemne și cu averi care cresc odată cu funcțiile, acești oameni au transformat puterea într-o profesie, iar statul într-o sursă de privilegii. Contribuabilul rămâne cel care achită întotdeauna nota de plată.
Râsu’-plânsu’, aceasta este România. Când se stinge lumina în casele românilor, se aprind, parcă și mai puternic, candelabrele ciocoilor. Liberali sau pesediști, aceeași mizerie…
Dumitru Sîrghie
