Nu știi în ce parte să te întorci: înspre politică ți-e scârbă, înspre fotbal ți-e greață. Cam asta e România care se vede la televizor: fotbal și politică. Mai exact, rezultate de doi lei la fotbal și pagube de zeci de miliarde de lei produse de politicieni. Câțiva conducători din fotbal, au început să ia de câțiva ani, conștiincios și vesel, calea DNA. Rând pe rând, d’alde Meme, Borcea, verii Becali, Copos și Tata Jean au fost invitați la o cafea cu procurorii. Și cam atât. Se știa care va fi rezultatul audierilor și apoi, al cercetărilor.
Condamnări cu suspendare. Obișnuit cu rezultatele ultimelor trei cincinale, poporul a rămas sceptic. De atâta amar de vreme încoace, toată lumea vorbește despre blaturi și mingicării financiare. Despre banii care lipsesc nemotivat la apelul sumelor din transferuri. Presa a zis, presa a auzit. Dacă, măcar de data asta, procurorii s-ar fi apropiat de anchetele ziariștilor, tot ar fi fost ceva. După aproape 23 de ani de corupție fără corupți, ar fi fost cazul, ca măcar unul-doi, din cei menționați mai sus, să-i vedem la zdup. Să fie acolo de sămânță. Și ce-ar fi fost, dacă s-ar fi întâmplat asta? În fond, asta s-a întâmplat și pe la alte case, mai mari. Cu efecte maxime.
Dacă ar fi explodat și la noi un scandal penal în fotbal, ca în Italia, te pomenești că România ar fi ajuns campioană mondială! Mă uitam la George Copos cum își și plângea de milă la televizor. Săracu’, probabil aștepta să-i plângem și noi de milă. De milă? Pen’ ce? Pentru că, procesul lui Copos în dosarul Loteria bate pasul pe loc din 2006, chiar dacă a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare, cu drept la recurs? De parcă nu știam! Știam că: dacă furi o „Eugenia”, ești trimis în arest și în maximum o lună ajungi în spatele gratiilor. Dacă furi, în schimb, fabrica aia care face „Eugenia”, procesul îți va fi amânat până când o să li se facă lehamite și judecătorilor și or să zică: „Bă, ne e așa o lene să vă mai judecăm, șefu’… Liber, nu ne mai deranjați cu prezența!”
Și uita așa se mai scrie o filă din povestea de succes a capitaliștilor români postdecembriști, care au găsit pe jos câte o fabrică, câte o loterie, au băgat-o în buzunar și acum se scuză că nu știau că nu era a lor! Bă, da’ nici unu’ n-a găsit, al dracu’, o pușcărie, pe jos, s-o ia și s-o bage în buzunar, poate-poate s-o întâmpla ceva și-n domeniul dreptății…
Ciprian Traian STURZU
Autorul are dreptate, din pacate nu se iau masuri. Suntem ultimii si la fotbal. Un editorial ce merita sa fie analizat. Bravo Linia 1!