AcasăUn poem pe săptămânăȘi miroseai a trandafir sălbatic

Și miroseai a trandafir sălbatic

Te-aștept, cu duioșie resemnată,
Să vii în Raiul florilor plăpânde,
Așa cum ai venit și altădată,
Călcând în umbra zărilor flămânde.

Să vii cu elixir în călimări,
Să-mi fiarbă-n vene sângele năvalnic,
Surâsu-ți spart în mii de irizări
Să mă-nvelească dulce și șăgalnic.

Și voluptuos să mă ascund în tine,
Prizonier de-a pururi dezarmat,
Plutind sub vraja pierderii de sine,
Să fiu la fericire condamnat.

Să-ți sfârâi tandru sânii insolenți,
Tu să mă plimbi, ca pe un câine-n lesă
Și să ne hârjonim ca doi studenți,
Pierduți în lume, fără de adresă…

Să ne-mbătăm ca-n vremurile-acele,trandafir
În care nu mai nimeream cărarea,
Să ne înveșmântăm cu praf de stele
Și fulger să ne pară-mbrățișarea.

Ieri, când priveam la părul tău buimac,
Redefinindu-ți trupul simptomatic,
Se răsculau cinci fluturi în stomac
Și miroseai a trandafir sălbatic…

Dumitru Sârghie


- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments