Triplă lansare de carte cu Dumitru Sârghie și Aurelia Manea!

 În urmă cu exact o săptămână (joi, 7 mai a.c.), Biblioteca Județeană Antim ivireanul din Râmnicu Vâlcea a găzduit lansarea cărților de poezie „abcdetc – poeme” și „Cădere spre cer…”, scrise de poetul și publicistul slătinean Dumitru Sârghie, precum și volumul „Calea din vis” al doamnei Aurelia Manea din Craiova.

Amplul eveniment a fost girat de Societatea Culturală „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea și Cenaclul „Arena Artelor” din Slatina, al cărui președinte este însuși Dumitru Sârghie.

Manifestarea a fost moderată de președintele Societății Culturale „Anton Pann” – d-l Nicu Cismaru, poet și jurnalist, având de-a dreapta sa pe cunoscutul artist plastic, Violeta Scrociob, vicepreședinte al aceleiași societăți culturale.

Au participat personalități culturale din Slatina, Călimănești, Drăgășani și Râmnicu Vâlcea, elevi și profesori din orașul marelui actor Florin Zamfirescu, reprezentanți ai Primăriei Râmnicu Vâlcea, ai Prefecturii și Consiliului Județean Vâlcea, ai Armatei și Jandarmeriei sau – pur și simplu – iubitori de poezie din județele Olt și Vâlcea. Din Slatina au fost prezenți actorul și regizorul Nicu Popa, cântărețul de muzică folk, Viorel Ștefănescu, poetul Costi Triță, scriitorul Nicolae Zărnescu (vicepreședinte al Cenaclului „Arena Artelor”).

Prezentarea celor trei volume de poezie a fost făcută de profesor doctor în filologie, Mihaela Rădulescu din Drăgășani, alături de poeta Mădălina Bărbulescu din Râmnicu Vâlcea a cărei poezie gnostică a trecut granițele județului Vâlcea și ale României, ajungând și la comunitățile de români din Austria sau America.

Au citit versuri ale autorilor prezenți Violeta Scrociob, Costi Triță, Puiu Răducan, Nicolae Nistor, Nicu Cismaru… S-au înmânat diplome de excelență și Certificate de român. A fost o atmosferă entuziastă, întregită de rafinamentul muzicii folk, cântată de Viorel Ștefănescu, dar și de sunetele speciale izvorâte din niste instrumente ancestrale mânuite de rapsodul popular Marin Mitroescu din Vâlcea. Niște îngeri de copii, de la Centrul de Dans Sportiv RUAPOLLO din Râmnicu Vâlcea, au încântat și fermecat întreaga audiență.

A fost o seară de neuitat, în care ziaristul și poetul Dumitru Sârghie și-a reprezentat cu cinste județul.

Mădălina Bărbulescu:

Poetul verdictelor sentențioase!

„Dumitru Sârghie nu este un poet al întrebărilor retorice, este un poet al verdictelor. Mânuiește cu măiestrie conceptele, dar nuanțează, păstrând totuși culorile, dincolo de conceptualizare. Poezia sa este una a esențelor tari, care variază de la ironizarea mundanului desuet, până la evocarea mistică a lumilor suprasensibile.

Spiritul său creator expiază sfera subiectivismului eului liric și își plasează propria existență sub ochiul criticului obiectiv, sfidând normele și dogma. Universul său ficțional este unul de semne și sensuri, dar și unul al problematicilor acute, diverse, multiforme ale vieții.

Prin urmare, Dumitru Sârghie depășește stadiul de eu contemplator, și devine un Hommo Faber, rupând mrejele „mayei”, prin propria sa creație.”

Aurelia Manea:

Într-o singură clipă, ceea ce nu a existat niciodată, există

„Cu riscul ca afirmația să-mi fie catalogată drept o exagerare, pot susține faptul că, din cel puțin trei motive, a scrie o carte, seamănă, întrucâtva, cu nașterea unui copil.

Unul: într-o singură clipă, ceea ce nu a existat niciodată, există. Al doilea: …și, dacă cuvintelor nu le-ai dat imediat ce le-ai scris, ,,ștergere”, acele cuvinte pot să dureze mai mult decât tine. Al treilea: …așa cum tindem să credem mereu, că fiecare din copiii noștri este cel mai frumos, cel mai prețios din lume, la fel se petrec lucrurile în gândurile noastre, apreciind ceea ce am scris, chiar dacă e posibil să fim singurii care cred acest lucru.

Prin urmare, mă înclin și-mi exprim recunoștința față de cei mereu prezenți în sufletul meu, care au constituit sursa inspirației mele, și care, deopotrivă, iubindu-mă necondiționat, m-au încurajat și sprijinit să continui acest demers.

Îi mulțumesc public d-lui Dumitru Sârghie, pentru că m-a încurajat, pentru dăruirea cu care s-a aplecat asupra versurilor mele, pentru că, uneori, mi-a arătat ce voiam să exprim cu adevărat, în cuvinte pe care nu le-aș fi putut găsi.

Le mulțumesc reprezentanților Societății Culturale „Anton Pann”, care m-au invitat și m-au primit cu brațele deschise în rândurile lor, organizatori ai evenimentului, astfel că dorința mea de a lansa la Râmnicu Vâlcea se materializează chiar în acest moment. Le mulțumesc, de asemenea, celor ce găzduiesc evenimentul – reprezentanți ai Bibliotecii Județene ,,Antim Ivireanu”.

Mă simt îndatorată și exprim recunoștința mea d-nei Ina Florica Popa și d-lui Dragoș Sârghie, pentru contribuțiile legate de ilustrare, respectiv de tehnoredactare.

Entuziasmul, simpatia, implicarea dvs., sunt calități pe care orice autor visează să le aibă în sprijinul său și sunt fericită că drumurile noastre s-au întâlnit. Vă mulțumesc tuturor celor de față, dar și celor ce și-au dorit să vină, însă n-au putut veni, oameni sensibili care iubiți creația, care iubiți frumusețea lumii, care iubiți viața.

Alături de dvs. azi, din steaua ei, îmi zâmbește mama, fericită că, iată, poeziile scrise de copilul ei duios, sunt ,,puse în ramă”, cum mă îndemna, de fiecare dată.

Mulțumesc, încă o dată, tuturor!”

Marian DRĂGHICI,

portret scris și dăruit lui Dumitru Sârghie, în noaptea Învierii Domnului, 11-12 aprilie 2015:

„Natura artă zămislea,
Iar noi, pruncuții de plăieș,
Priveam, îndrăgostiți lulea,
La patru fructe de măceș. 

un bard veșnic copilăros ● un tradiționalist ardent al scrisului frumos ● un patriot român-basarabean cu cojones integral nesfielnic ● un imnograf năzdravan al amorului din illo tempore cavaleresc ● un păunescian  curat-curațel câteodată pur ● un maximalist năbădăios intratabil al rimei și ritmului prozodic ● un vitalist zurbagiu în poezie ● un mare suflet de sacerdot trimbulind al limbii în care visează și scrie ● un boem nostalgic uneori dezabuzat în haine și papuci de c(l)asă ● un vajnic justițiar monarhist în cetatea roșie betonată  mental în roșu ● un cântăreț est-etic al frumosului-binelui-adevărului-iubirii-care-niciodată-nu-cade ● un don quijote al morilor de vântoase politicale ● un următor al lui Hristos închinător al Cerului suferinței Maicii Sale ● un frate cu mine și cu iarba de peste Prut de te-miri-cine  tăvălită ● Dumitru SÂRGHIE, un frate cu mine și cu iarba poezească în Înviere nesfârșită:

Prinț și cerșetor,
Sfânt, bețiv, cartofor,
Sânge și țărână… piatră –
Toate încap în același suflet,
Toate – la aceeași distanță de cer! (Oare?!)”