Respirăm anevoios într-un oraș beat de neputință și reclame… Drumeți cu priviri grăbite ne suspectează de faptul că am fi derbedei și nepatrioți.
Cerșetori cu mâini ca tutunul ne taie calea, implorându-ne să le micșorăm, măcar cu câțiva lei, suferința… Pe alei cu flori spitalizate, ei, cerșetorii, se agață cu ghearele de Speranță…
Fum și nălucă, visele noastre, ale „huliganilor“ palizi, într-un amurg lumpen-proletar sunt, din când în când, întrerupte de grohăitul vreunui mișel anonim, care zornăie sub bure de venin, sufocat în propriile lui noroaie. Dar, culmea, chintesență a viețuirii, legea compensației operează pe loc, în astfel de cazuri: când mișelul spârcăie aerul cu maiasmele sale, într-un loc al curăției țâșnește o poezie și se mângâie un trup de muiere. Într-un loc al liniștii de sine, scrisul nostru caligrafic (al celor neafectați psihic) se înalță luminos, tresărind, din când în când, atunci când Neamu-ntreg fulgeră de viață.
Chiar dacă această primăvară nemiloasă ne-a tencuit de vii sub ochii la fel de nemiloși ai ștabilor de azi, de ieri și de mâine, cioburi de mângâiere ne cad peste obraz. Pe când în unii cresc mărăcini, în noi înfloresc scrisori nescrise, care nu vor fi trimise niciodată. Pe când unii „cântă“ aspru, zbârcit, afon și cacofon, noi mai avem noblețea albastră de spirit să vedem rochița rândunicii și să purtăm în suflet portocale și comete. Știm să ne adunăm frunzele Nădejdii, cu o dezmățată lăcomie și știm că „adevăratele înfrângeri/sunt doar renunțările la vis!“
Și știm a face, din rănile noastre, lăstuni albaștri, pentru a le da drumul spre cer. Și când te gândești, draga mea, că toate acestea nu înseamnă decât un sărut pe o biată frază…
La Mulți Ani, Femeie!
gfanomjojb2, [url=http://www.zdthqynzai.com]kaedztaqie[/url]
Domnule Nex,nici patimas ,nici incrancenat nu sunt,dar sunt impotriva celor care cu rea vointa “ametesc”poporul(cuvant mare,iertati).Cand sunt atatea probleme dramatice in viata de zi cu zi,nu gasim altceva mai bun decat sa discutam despre floricele pe campii!Stiu ca este inzestrat cu talent si judecata,vreau numai indreptarea pacatosului,ajunge si-a facut plinul,sa mai arate pisica si comanditarilor.Pretinde ca este un ziarist independent ,fara mama,fara tata,sa amane encomioanele si tamaierile pe altadata.Fata de noua guvernare este foarte ingaduitor,prea umbla cu duhul blandetii.Verticalitatea si demnitatea nu cred ca sunt flori atat de rare,ajunge cu mersul in patru labe!
E in regula sa nu-ti placa un editorial scris de Sarghie,insa nu te inteleg de ce atata patima.Nu-ti plce si gata…nu-l mai citi…SAU DACA ITI PLACE CEVA DI CE SCRIE SARGHIE ,ESTI DISPUS SA RECUNOSTI?Ori ai ceva cu persoana sa,si atunci orice ar scrie, tu dai vredicte de genul celor de fata?
Nu trebuie neaparat sa fi trait in anii ’50, ca sa stii ce s-a intamplat,se mai pot citi ziarele vremii .Daca nu stii sa citesti ,atunci te poti uita la antena 7,4 si afli istoria scrisa de Roller.Un misel anonim intreaba pe un name arhicunoscut(in cartea de telefon bineinteles) si cult si avocat din oficiu:daca il cunoaste pe autorul editorialului si daca stie sau a auzit de”vocabulule” gongorism si prolix?Ii recomand sa scrie si editoriale despre invatamantul slatinean, sa ne mai dumirim si noi astia necunoscatori intr-ale dascalimii!
UN MICHEL ANONIM,CARE ZORNAIE SUB BURE DE VENIN-IATA CINE ESTE STOALFA,CARE SPUNE CA TRAIA IN ANII 50
@kill.E atat de greu sa “produci” un editorial intr-un hebdomadar?Adevarat ca este mai greu s-o faci zilnic,nu poti fi genial in fiecare zi,dar la o saptamana este la indemana oricarui alfabetizat ,daca nu este tampit complet.Daca din perspectiva celor sapte zile,nu gasesti alt subiect decat o alegorie despre ziua femeii,mai bine te duci in piata la Zahana si acolo vei gasi varza cata vrei nemaifiind obligat sa faci un editorial varza plimbandu-ma pe la tarabele cu portocale,flori bolnave ,rochita randunicii si de ce nu chiar acea floare apreciata a tigancii(mai aproape de tema zilei)Mare e gadina lui Dumnezeu,cat timp va mai trece pana va va veni mintea la cap,mai jurnalistilor?
@kill.Noroc cu luminatorii astia de cale,ca altfel n-am mai intelege nimic din viata asta de pe la noi.Articolul ma arunca in nostalgii si cu lacrimi in ochi ma gandesc la Scanteia anilor’50.Editorialele de atunci aratau viata grea din capitalism,saracia ,foamea,somajul,anglo-americanii si pregatirile lor de razboi,banda de calai si tradatori Tito-Rankovici s a m d.Editorialul de pe pagina de titlu arata fericirea si bucuria de la Bucuresti unde au inflorit trandafirii,oamenii muncii se recreeaza in parcul de cultura si odihna I V Stalin,intelectualii de tip nou multumesc partidului pentru conditiile de munca si studiu.De aceea zic ca acest editorial este la fel de oniric si autist ca si cel din anii de glorie ai ziarului Scanteia.Si acum intrebarea ,kill,cine este totusi stoalfa?
Stoalfa tot stoalfa,intelege ce poate…Despre Click, numai de bine…
Revista CLICK va multumeste pentru articol!