Viața

Viața-i o furnică, în stare să care
O piatră de moară; ce dulce povară!,
E-o frunză fragilă de dud, care zboară,
E un fulger năprasnic, e-o pură-ntâmplare.

Viața-i un fum de-aromată țigară –
Sublim rotocol de durere și cântec,
Femeie aprinsă, cu stele în pântec,
Și stup de albine cu miere amară.

Viața e lațul din capătul grinzii,furnica
Ce-ți străjuie gâtul, în vremi imbecile,
E-o șenilă de tanc, pe-un buchet de zambile,
Și-un topor fioros, în fața oglinzii…

Viața-i un joc cu nouri și sori,
E viața furnică și piatră de moară,
E miere și fiere, și fum care zboară,
Prin roiuri de fluturi și stoluri de ciori.

Un fulger e viața, o doamnă distinsă,
Cu stele, în poală, și arme de foc
Și-odată ce intri în groaznicu-i joc,
Trec urme de sânge, pe pârtia ninsă…

E o pasăre ucisă c-o săgeată de os,
E un topor sângerând, o oglindă sfărâmată,
E o broască râioasă și blestemată,
O glumă e viața, un banc fioros!

Ne îmbată, Doamne, cu un vin pelin
Și ne pune-n brațe flori de dinamită,
Să zburăm în spațiu, preț de o clipită,
Transformă-ne-n sfânta frunză de măslin!

Dumitru Sârghie

- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments