Fiindcă se apropie Ziua Regalității, aș dori să vorbim despre Regalitate, așa cum o vedeți dvs., în calitate de președinte ale ANRM Olt.
Voi începe cu viziunea regalistă exprimată de Lucian Boia, un istoric controversat, care spune, în cartea de eseuri „De ce este România altfel”: „Monarhia ereditară și constituțională ar fi regimul cel mai potrivit pentru societatea românească, așa cum a fost și cum este. Însă e cam târziu: românii par a fi specializați în «ocazii pierdute»”.1 Așa să fie?
Că românii sunt „specializați în ocazii pierdute” eu cred că este o exagerare. Din păcate, românii au o istorie marcată de poziția geografică a țării noastre. Aflat la răscrucea drumurilor între marile puteri europene, poporul român și-a asigurat supraviețuirea, practic, mergând pe sârmă. Evident, a făcut-o cu mare pricepere, din moment ce România nu a fost ștearsă de pe harta Europei.
În schimb, Lucian Boia are multă dreptate când spune că poporului român îi priește Monarhia. Îi priește, fiindcă în toată istoria lor de 700 de ani, românii au trăit în regim monarhic. Republica în care trăim ne-a fost adusă de Moscova, după al Doilea Război Mondial, și a fost instaurată prin voința Partidului Comunist (în 1947 – un partid de buzunar, dar care s-a bucurat de sprijinul tancurilor sovietice). Această republică este ilegitimă, pentru că niciodată românii nu au fost chemați să voteze dacă doresc Monarhie sau Republică.
Din păcate, la ultimele generații, născute și formate în perioada comunistă, ajutate de minciunile proferate despre Regimul Monarhic și despre regii noștri, în perioada comunistă, au prins și, în acest fel, a apărut o atitudine de respingere a ideii de Monarhie.
Un istoric, acad. Dan Berindei, spune că – în ziua de 31 Decembrie 1947 – „Regele Mihai I pleacă la Sinaia, unde va rămâne până pe 4 ianuarie, când părăsește țara cu toată averea ce o deținuse în România.” 2 Ce este adevărat și ce este fals în această afirmație?
Adevărat este că Dan Berindei, din păcate, este academician. Asta însemnă că nu este un oarecare profesor de istorie, ci unul pe care s-ar putea conta. La fel de adevărat este că acest academician se poartă cu românii ca-n poveștile cu Păcală și Tândală, el jucând – evident – rolul lui Păcală. Spune minciuni care sfidează evidența.
În cartea sa pe care ați invocat-o și care a fost publicată în anul 2008, chiar așa s-a exprimat: „Regele Mihai a plecat din țară, luând întreaga avere pe care o deținuse în România.” Să fi cărat Regele Mihai în străinătate cele 60 000 ha de pământ arabil, din a căror administrare familia regală își asigura toate cheltuielile, inclusiv cele de reprezentare a statului? Evident, nu putea s-o facă. Să fi cărat Regele Mihai în străinătate Castelul Peleș, Castelul Pelișor, Palatul Elisabeta, Palatul de la Săvârșin, Palatul de la Snagov, Palatul de la Scroviștea etc.? Evident, nu putea s-o facă. Și, oricum, toate acestea se află în țară…
Și ce avere să fi cărat Regele Mihai în străinătate, în cele câteva valize, cu care i-au permis comuniștii să plece? În cărțile de istorie, din perioada comunistă, s-a scris că Regele Mihai a plecat cu un tren care avea 42 de vagoane, în care a cărat toată averea poporului român, din care a trăit în străinătate, în huzur. Să fi fost românii atât de săraci, încât averea lor să încapă în 42 de vagoane?
Adevărul este însă altul: 41 dintre cele 42 de vagoane erau încărcate cu mărfuri pentru export. Cel de-al 42-lea, care se afla, de fapt, la mijlocul trenului, i-a găzduit pe Regele Mihai și Regina mamă. Este important să spun că, la plecarea de la Castelul Peleș, Regele a dorit să ia o scrumieră care se afla în posesia Familiei Regale de 300 de ani. Comuniștii i-au interzis acest lucru.
În exil, Regele Mihai a trăit, la început, crescând găini și vânzând ouă, iar – mai târziu – a devenit pilot de încercare, ceea ce i-a permis să câștige ceva mai bine și să-și întrețină familia.
Dacă Regele Mihai nu a făcut niciodată caz de minciunile spuse în istoria noastră, iată că acad. Dan Berindei continuă și-n zilele noastre să verse veninul republican pe Coroana Regală. Credeți că un asemenea venin ar putea murdări Coroana Regală? Eu, personal, nu cred. Nu cred nici măcar că acest Păcală, numit Dan Berindei, va rămâne în istoria țării ca un istoric, așa cum îi știm pe Nicolae Iorga, pe Vasile Pârvan, pe Panaitescu sau Vlad Georgescu…
Vă pregătiți să mergeți la Evenimentul numit «Garden Party», oferit de Palatul Elisabeta, care va avea loc în prezența Majestății Sale Regele Mihai I, sâmbătă 10 mai 2014. Ce înseamnă pentru români acest eveniment?
Pentru românii care cunosc istoria țării, ziua de 10 Mai este Ziua Regalității, o zi foarte importantă în istoria noastră. O zi despre care Vasile Alecsandri a scris: „Zece Mai ne-a fi de-a pururi / Sfântă zi, căci ea ne-a dat, / Domn puternic țării noastre, / Libertate și regat.”
Regele Mihai organizează această recepție numită Garden Party în fiecare an, în parcul Palatului Elisabeta. Are Majestatea Sa în această zi 4000 de invitați. Sunt mândru că, alături de încă 29 de cetățeni a județului Olt, mă voi afla în preajma Majestății Sale, în această foarte importantă zi.
Am început cu Lucian Boia, să încheiem cu Lucian Boia… Spune domnia-sa, tot în cartea sus-amintită: „Se face însă că românii, după ce fuseseră educați (cu succes) să fie monarhiști, au fost reeducați (tot cu succes) să devină republicani. Li s-a băgat în cap că Monarhia e o formă perimată (bună pentru țări mai înapoiate ca Marea Britanie sau Belgia)… O Românie, după 1990, cu Regele Mihai și nu cu Iliescu, ar fi avut șansa unui alt curs. Bineînțeles că asta e o discuție de dragul discuției: nici vorbă nu putea să fie așa, măcar că românii nu sunt spanioli.”
Întrebare: În acest context politic, Monarhia, în afara încărcăturii sale simbolice, mai poate fi o soluție credibilă?
Evident, da! Rătăcirea celor câteva generații din perioada comunistă este trecătoare. Pentru că oamenii sunt trecători pe pământ. Majoritatea președinților filialelor ANRM au o vârstă cuprinsă între 24 și 33 de ani. Eu, bătrânul de 71 de ani, sunt o excepție, ca președinte al filialei Olt.
Tinerii care, în zilele noastre, învață o altfel de istorie, sunt monarhiști și vor aduce Familia Regală pe Tronul României. N-am niciun dubiu în această privință. Nu știu când se va întâmpla acest lucru, dar cred în afirmația făcută de Aristotel, în urmă cu 2300 de ani: „După Republică, totdeauna, dar totdeauna, vine Monarhia”.
Este drept că românilor li s-a spus la școală că Monarhia este perimată, iar Republica este modernă. Realitatea e alta: și Republica și Monarhia sunt la fel de vechi și vor coexista, atâta vreme cât pe planeta noastră va exista viață umană. Nici Monarhia nu este perimată, nici Republica nu este modernă.
Cât privește ironia fină a istoricului Lucian Boia, cu referire la popoarele englez și belgian, aceasta este atât de binevenită, încât și noi românii trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva am putea ajunge în situația acestor două popoare… Sunt sigur că cei mai tineri dintre români de-abia așteaptă. Închei, spunând cu fermitate: Trăiască Regele!
Dumitru SÂRGHIE
1. (De ce este România altfel – București, ED. Humanitas – 2012-2013)
2. (Istoria României – Dan Berindei, Ed. Cartex, București, 2008)
