AcasăEditorialZIUA EDUCAȚIEI ÎN ROMÂNIA AR TREBUI SĂ FIE UNA DE DOLIU NAȚIONAL

ZIUA EDUCAȚIEI ÎN ROMÂNIA AR TREBUI SĂ FIE UNA DE DOLIU NAȚIONAL

Dacă dăscălimea românească ar avea în sânge exercițiul democratic care se practică în țările civilizate, astăzi, de Ziua Internațională a Educației, ar fi trebuit să declare simbolic zi de doliu național, după ce Iohannis și impostorii din preajma sa au îngropat învățământul românesc.

Condiția umilitoare a acestei categorii profesionale care se află în slujba educației  patriei române  (educatori, învățători, profesori), își are originea în învățământul ceaușist, urmat spre desăvârșire de toți cei care s-au perindat la conducerea României după Decembrie 1989. Avalanșa de impostori patentați și marionete politice vârâte politic în fruntea Educației au transformat învățământul românesc într-un spațiu al inculturii, al furtului intelectual, al minciunii oficializate, al ipocriziei grosolane (vezi cu câtă voluptate rostește Iohanis „toleranță zero la plagiat”, în timp ce primul ministru pus de el, a plagiat cel puțin 42 de pagini din totalul de 138) și al politizării fără rușine…

Dezastrul din Educația românească părea să fie abolit după Revoluție, atât Șora, cât și Marga mimând o anumită reformă, una care le-a dat prilejul celor care au venit după ei, vrednici urmași ai miniștrilor din Guvernul Dăscălescu și copii multiplicate ale „savantei de renume mondial”, să facă din școala românească ceea ce se vede azi: o Siberie a educației românești!

Adomniței, Abramburica (cea care și-a pregătit teza de doctorat cu ultimul ministru comunist al învățământului, Ion Teoreanu), susținută politic de analfabetul Vanghelie, Funeriu care nu avea proprietatea cuvintelor (trebuia să-i sufle cineva discursul), semisfertodoctul „Genunche”, Monica Anisie, un fel de Suzana Gâdea liberală, cea care a inventat televizoarele ce funcționează fără curent și, apoi, „pepsiglasul”, apoi, acest „Bese-n Cizmă”, pesedist-liberal, Sorin Cîmpeanu, avocat al plagiatorilor, el însuși plagiind fără jenă, cuvânt cu cuvânt, vreo sută de pagini…

Nu ne pronunțăm asupra noii ministrese, care are studii de navigație și care, o perioadă lungă va naviga în apele tulburi ale Educației făcute varză de Cîmpeanu, având în vedere spusele plagiatorului Ciucă, cu privire la „sacrificiul” făcut de acesta pentru propășirea Educației : „a ales să se sacrifice, pentru ca proiectul «România Educată» să meargă înainte”. Deci, „Înainte, băieți, că înainte era mai bine!”

Dascălii noștri de bună credință, apostolii noștri adevărați, educatori, învățători, profesori cu vocație (pentru că, trebuie recunoscut, sunt și secături printre ei, îndeobște tot dintre cei promovați pe criterii politice sau de altă natură…de mama-natură, bunăoară) trebuie să realizeze faptul că salariile lor, cale de trei ani de zile, au stagnat, că Guvernul Cîțu, alt produs al submediocrului nostru locatar de la Cotroceni, alocând Educației cel mai slab procent din PIB, „2 virgulă ceva” și cântându-i, în limbaju-i fonf și agramat, prohodul.

Așadar, 5 octombrie, trebuie declarată zi de doliu, în memoria învățământului românesc, fie și cel din perioada interbelică, atunci când se aloca 16 % din PIB, și în care școala te pregătea să devii om cu educație civică și caracter. Fiindcă, așa cum spunea, cândva, istoricul, George Filitti „Toate beteșugurile societății noastre se reduc la proasta educație”.

Dumitru Sîrghie

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments