Orice lucru, chiar și negativ, are poezia lui…
moartea, de exemplu!
Cu o furie supraumană, demențială, disperată
Cu fraze abrupte, vibrante sau chiar vibratoare
Ziaristul atacă, zadarnic, Neantul!
E dus de-acasă. Ca o frunză arsă,
Ca o crizantemă bătută de vânt, blestemată,
E mahmur, jigărit, pocăit, de parc-ar fi făptuit
Un incest.
Transparent și agrest! E resemnat și sumbru
Viforos și radical, distins și bezmetic
Ermetic! Bizar și confuz, stins ca o lumânare…
Uneori trimite cuvântul să-i facă piața
Un cuvânt sfâșietor, ca un fulger verde
Ca un gest vrăjmaș, cardinal și brutal
Mortal! Concret… mai ales categoric!
Dar vai, de la un timp, stiletul său a devenit bumerang
S-a întors fără rang! Răzleț, ca un gest bezmetic
Ca un frig albastru ce-ți interzice sângele în vene
Ca o tainică lene! Ca o noapte de cleștar
Sufletul său – țurțur de gheață – plânge pietros, dar sublim
Deși noi îl știm! Hâtru și superb uneori
Suflet vrăjit, zmeuriu, răzleț și viril
Ostil! Îndărătnic, chiar ridicol și straniu…
Ce sărac și sceptic, ce relativ și rece
Petrece (!) în gazetă cuvântul său pieziș!
Măcriș (!), venin și votcă – la chefuri venerabil
Smerit, solemn și tragic, ori voievod de soi
Când scrie pentru noi! O, politruci netrebnici
Ce egoism vrăjmaș, ce ură vă animă!
Ce șacali și pizmași, ce culturnici de ocară
Faună rară, ce sfâșie destinul cu o furie halucinantă…
Ucigași pe la spate, patimă ancestrală
Flămândă și fatală! Fiare neadormite
Nu plângeți cu lacrimi de crocodil, fariseilor,
Lăsați-l în pace… E ziua lui de moarte!
E teatral și capricios. Iertați-l!
Și așa, învăluit de umbre și de pajuri,
Începând de azi, el își va petrece,
Departe de voi, de noi,
Fără consimțământ,
Cele cinzeci de toamne pierdute în zadar
Pe pământ,
Împlinindu-și diverse dorințe restante –
În Infernul lui Dante…
Doamne, de l-ai mai fi păsuit, măcar un ceas…
Cuprins de îndoială și de înspăimântare,
Ușor spășit, voluntar, confratern
(Până să treacă Aheronul înspre Infern),
El, ziaristul total ar fi scris magistral,
Cu pletele-n vânt, cu ochii verzi și neastâmpărați,
În zare,
Despre propria-i neinspirată
Înmormântare!
Dumitru Sârghie
